Anca Rusu

Gând bun

2011-11-15T03:55:00.000-08:00

Am ales pentru "coperta" blogului meu o fotografie care îmi este foarte dragă - eu alături de familia Maican. M-au primit în casa lor cu zâmbetul pe buze şi mi-au dat o lecţie despre cum trebuie trăită viaţa şi cum trebuie iubită în ciuda oricăror neajunsuri. Nu le-am oferit mare lucru în schimb - doar o cină, pregătită ce-i drept cu mult drag. Deşi lor schimbul li s-a părut echitabil, eu mă consider în continuare datoare. Vreau să împart cu voi bunătatea din privirea acestor oameni şi căldura din mijlocul familiei lor. Începe de astăzi postul Crăciunului şi vreau ca această fotografie să vă inspire, să vă conducă spre gesturi oricât de mici dar frumoase, spre un zâmbet şi o vorbă bună care, fără să exagerez, pot face minuni uneori, spre un spirit mai blând şi mai curat în aşteptarea miracolului de Crăciun. Şi Prinţesa Polonic vă aşteaptă la Palat cu reţete de post, gustoase, sănătoase, curate ca un gând bun.

Kevin Costner în România

2011-10-03T00:16:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=-E3G8u-0HV0

Paradisul lui Mihai Nesu

2011-09-12T04:41:00.000-07:00

"Doi maslini. Doar doi, dar buni. O casa mica si o curte de o mie de metri. Si, dincolo de curte, zaresti marea." Asa arata paradisul lui Mihai Nesu, fotbalistul acela tanar si blond pe care mi-l amintesc de pe vremea in care juca la Steaua. Pasajul l-am rupt dintr-un interviu pe care Mihai i l-a acordat redactorului sef de la Gazeta Sporturilor, Catalin Tolontan. Continui sa citesc despre planurile celui mai curajos tanar din cati am cunoscut vreodata. "Casa aia mica din Milos e simpla, arata ca doua cuburi puse colt in colt. Si o s-o zugravesc in alb, cum sunt toate casele acolo. O zugravesc cu mana mea in alb, doar tocurile de la ferestre si usile le vopsesc in albastru."

Mihai e imobilizat intr-un pat de spital de mai bine de patru luni. Un accident nefericit la antrenamente... si nimic nu mai e cum a fost. Totul s-a schimbat intr-o clipa, mai putin omul frumos din spatele fotbalistului, optimismul, puterea si curajul de a infrunta viata asa cum ea: nedreapta! Plang si acum ca un copil dar nu pentru ca mi-e mila de Mihai... Nu e nici pe departe un om care sa inspire mila, el e un luptator!

Paradisul meu

2011-08-23T23:46:00.000-07:00

"Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu..." spunea Jorge Luis Borges. Am realizat că nu m-am gândit niciodată suficient de serios la forma paradisului meu, locul în care sufletul se va retrage după viaţa scurtă de pe Pământ. E drept că mi-am pus întrebarea dacă acel loc există cu adevărat şi am ajuns la concluzia că dacă n-ar exista, viaţa de aici ar fi lipsită de sens. Aşa încât astăzi îmi voi proiecta propriul paradis, lumea paralelă în care sufletul meu va fi veşnic fericit.

Paradisul meu e o casă în care încap toate sufletele dragi, cu bibliotecă răcoroasă şi vedere la mare, o casă albă ca cele din Santorini, cu uşi şi ferestre de-un albastru îngeresc. Micul meu paradis are şi grădină cu narcise albe, lalele şi baldachin şi o linişte frumoasă spartă de valuri şi păsări... Voi cum vă imaginaţi paradisul?

Paris, mon amour!

2011-08-19T14:02:00.000-07:00

Holy Holiday

2011-07-23T07:52:00.000-07:00

La o săptămână după ce am părăsit insula cu mai multe biserici decât case, amintirile sunt la fel de vii. Şi vorbesc despre amintiri dintre cele mai mărunte... de la savoarea roşiilor crescute în sol vulcanic sau a ciocolatei cu jeleu de vinsanto la senzaţia de răcoare marină a adierilor neîntrerupte. Mi-e imprimat pe retină albastrul curat al acoperişurilor de biserici... Tot albastre sunt festrele şi uşile decupate într-un alb rustic. Par căi magice către o altă dimensiune. Şi asta sunt! Santorini e o lume paralelă la doar o oră şi treizeci de minute distanţă. Acolo soarele apune în aplauze iar oamenii sunt mai frumosi, muntele se scaldă în mare iar pisicile comunitare nu au devenit o problemă ci o emblemă.

Nu-l merităm pe Bute!

2011-07-10T06:58:00.000-07:00

A fost o seară magică şi am fost mândră că sunt româncă... până în clipa în care am auzit huiduieli. La început au tulburat imnul Franţei... Au urmat şi altele care nu-şi aveau locul în seara campionului. Lucian e adulat şi iubit necondiţionat de un popor străin, dar hulit de proprii români, pe facebook, pe bloguri, postând comentarii neruşinate cum că meciul ar fi fost blat. Nu-l merităm şi gata. El e românul frumos al canadienilor. Noi să ne mulţumim cu un Doroftei cu buzunarele pline de vorbe goale!

Ziua în care am hotărât să nu mai joc la loto

2011-06-20T06:08:00.000-07:00

Jucam foarte rar, câte o variantă simplă, visând la ce aş putea face cu uriaşa suma. Este, pe scurt, relaţia mea cu 6 din 49. Ieri a fost ziua în care am rupt-o definitiv.

Un cuplu de români a câştigat la loteria italiană 100.000 de Euro. Cei doi au renunţat la joburile de acolo şi s-au întors în România, fericiţi, să-şi împlinească mai devreme decât ar fi crezut, visul de a avea o casă. Un tren a spulberat totul odată cu maşina în care se îndreptau spre acasă. Cât de ironic poate fi destinul... Şi nici nu vreau să mă gândesc la destinul celor care au câştigat de-a lungul timpului sume pe cât de uriaşe, pe atât de încărcate de energii negative... Finaluri tragice aproape de fiecare dată...

Gentleman Sting

2011-06-07T04:36:00.000-07:00

Perfecţiunea e dificil de atins, dar mult mai complicat mi se pare acum s-o descriu. Au fost sunete pentru minte şi suflet în piaţa Constituţiei şi au mai fost zboruri de pescăruşi atraşi de frumuseţea concertului. Au facut loopinguri deasupra Casei Poporului şi nu au plecat până la final... Gentleman Sting a fost a legal alien in cel mai bun sens al cuvantului, orchestra, senzaţională iar bisurile de exceptie!

Expozitia

2011-06-06T23:56:00.000-07:00

Ce ar mai fi de spus... Au luat premii pe toate continentele, au cucerit America, dar se pare ca cel mai greu de impresionat raman tot romanii...

Tablou cu îngeri

2011-06-03T00:47:00.000-07:00

Nu ştiu dacă vă mai amintiţi de concentraţia aceea istorică de talent, descoperită de echipa Observatorului undeva, într-un sătuc uitat de timp din judeţul Argeş. Vorbesc despre cazul al cărui ambasador am fost în luna decembrie în cadrul campaniei "Împreună dăm viaţă poveştilor" : un profesor de pictură îndrăgostit de meseria lui, transformă în artă visele şi trăirile unor copii care altfel n-ar avea nici o şansă. Şi din acest punct am îndrăgit-o pe Elena Stoica, imaginea adevăratului dascăl. Mi-am luat rolul cât se poate de în serios şi mi-am propus ca povestea care devenea în decembrie "a noastră" să se transforme în una cu final deschis. Nu am uitat-o pe Elena Stoica de ziua mamelor, iar ea nu a uitat să împartă bucuriile aşa cum se întâmplă într-o familie. Astăzi, de la ora 16, micii pictori vor fi prezenţi la vernisarea expoziţiei lor, la Muzeul Ţăranului Român. Am fost invitată acolo, unde voi fi mândră de ei şi de profesorul care i-a învăţat să cucerească lumea.

Cina in cer...

2011-05-28T05:40:00.000-07:00

...sau dinner in the sky. E un concept indraznet care a ajuns si in tara noastra, o experienta unica pe care am trait-o la peste 50 de metri deasupra orasului. Am avut parte de un mic rasfat culinar, o cupa cu sampanie si un numar de magie marca Alin Blaine.

Cand oamenii devin animale...

2011-05-21T07:24:00.000-07:00

Când oamenii devin animale, animalele devin oameni... Mi-au rămas în minte cuvintele grele, aruncate nu la întâmplare, într-o redacţie de ştiri în care de obicei informaţiile zboară fără să lase răni sau urme sau urme de lacrimi. Calul e la pământ şi nu cred că mai suflă. Poate că nu şi-ar fi dat duhul dacă oamenii nu s-ar fi transformat în animale... Animalele nu-l calcă în picioare şi nici nu trec nepăsătoare pe lângă el, ca proprietarii care le-au vândut pentru o sumă derizorie. Se opresc şi îl ating uşor cu copita încercând parcă să-l trezească sau poate doar să-l mângâie. E sfâşietoare imaginea şi doare îngrozitor. E o după amiază tristă într-o redacţie de ştiri în care informaţiile zboară fără să lase răni sau urme sau urme de lacrimi...

Scrisoare pentru "Anonim"

2011-05-18T06:33:00.000-07:00

Nu sunt deloc o persoana careia sa nu-i pese. Apropiatii stiu asta. Dar cei care nu ma cunosc au libertatea sa-si imagineze ce fel de om sunt, sa ma placa sau nu, sa-mi citeasca sau nu gandurile expuse aici... Au libertatea sa ma si critice. De fapt, chiar ii apreciez pe cei care au curajul sa fie sinceri, sa spuna ceea ce simt in fata! Recunosc ca e un text adresat persoanei care mi-a lasat la post-ul precedent doua comentarii sub protectia anonimatului. Nu le pot reproduce pentru ca limbajul e unul licentios. Ceea ce vreau sa-i transmit, pentru ca vreau sa-i raspund si fiindca asa e politicos, e ca ii respect parerile si ca sunt constienta ca o persoana nu poate fi pe placul tuturor celor care o urmaresc. De aseamnea, dragul meu cititor sau cititoare (asa simt, ca esti de gen feminin), cu tot respectul cuvenit pentru faptul ca accesezi acest blog si ai rabdare sa citesti tot ceea ce scriu pentru prietenii mei, imi permit sa-ti ofer un mic sfat: invata sa spui ceea ce simti asumandu-ti acele lucruri. Nu pentru ca asa procedeaza oamenii cu demnitate, ci pentru ca si tu te vei simti mai bine. Eu iti pot garanta ca e cea mai buna metoda de a scapa de anumite frustrari.

Cu respect,

Ancuta

La fereastră

2011-05-15T02:01:00.000-07:00

Ce bine miroase in dimineata asta! A îngheţaţă de vanilie cu mult caramel, a terase gălăgioase din centrul vechi... Miroase a soare cu nisip fierbinte şi apă sărată, miroase a concerte şi check in-uri... Mai e o aromă de bronz, piscină şi puţin asfalt încins adusă de-o boare cu gust de căpşune şi piersici. Miroase în dimineaţa asta a răcoare de miez rumen de pepene cu dungi şi a prânzuri în aer liber. E aromă de rochii vaporoase din in, de sandale romane şi pălării cu boruri largi... Şi ar mai fi miresmele fine de zâmbete ale unui anotimp care tratează depresia. Miroase a vară în dimineaţa asta cu tot ce are ea mai frumos!

Paste in Bucovina

2011-04-28T04:01:00.000-07:00

Hristos a Inviat, dragii mei! Mi-a fost dor de voi! Am vrut de multe ori sa va scriu dar am fost destul de ocupata. Printesa Polonic e nerabdatoare sa va cunoasca, asa ca fac tot posibilul ca intalnirea cu ea sa va lase o prima impresie mai mult decat speciala. In rest, Pastele a fost scurt de tot anul acesta. A fost si primul an in care nu am participat la slujba de Inviere. Am avut o editie speciala a Observatorului in care am transmis o parte din slujba de la Patriarhie. Am reusit insa ceea ce imi propusesem de mult timp: mi-am vizitat bunicii si pe Natasha si v-am adus un set de imagini proaspete in care fericirea de a-i revedea pe cei dragi si de a-mi revedea locurile copilariei mi se citeste in zambete. O primavara frumoasa va doresc!

Au mai ramas 10 zile...

2011-04-06T01:01:00.000-07:00

Dragii mei, mai este putin pana o veti cunoaste. E de-a dreptul incantatoare! E preferata mea! Indiciul de azi - meseria ei: iubirea!

Un zambet si-un tricolor

2011-03-30T05:58:00.000-07:00

Am vazut romani fericiti pe strazile din Piatra Neamt. Fluturau cu mandrie simbolul national si purtau frunti descretite. Stiu ca pentru competitie victoria de aseara a insemnat mai nimic, stiu ca sansele de calificare sunt mai mici decat cresterea economica a Romaniei, stiu ca echipa nationala nu mai e ce a fost pe vremea lui Hagi, dar mai stiu ca romanii au mare nevoie de bucurii mici ca cea de aseara... Romania vrea sa zambeasca!

La Venetia e Carnaval!!

2011-03-06T01:09:00.000-08:00

Incercam sa gasesc o comparatie potrivita pentru orasul plutitor pe care tocmai l-am vizitat... As fi vrut sa spun ca e ca o fata nordica cu trasaturi asiatice, in sensul ca e ceva aparte, usor exotic si diferit de tot ceea ce ai mai vazut pana atunci. Am realizat insa ca as plagia felul in care m-au descris cei de la Instyle, in noul numar din martie. Ei, da, ma laud ca am aparut in revista! Macar atat dupa ce am scapat cu viata din ghiarele sedintei foto: noaptea, pe Calea Victoriei, tinute de primavara si grade Celsius cu minus in termomentru. Revenind la Venetia, da, reusesc sa ma identific cu orasul asta ciudat de frumos, nascut in mare. E ca puntea unui vas de croaziera imens pe care misuna zilnic mii de turisti... Minivacanta asta a fost cadoul pe care il pregatisem pentru Andrei pe care l-am chinuit cu indiciile vreme de doua saptamani. Am hranit porumbeii din Piata San Marco, am strabatut la pas stradutele inguste decorate cu masti de carnaval, am explorat insulele din imprejurimi si am respirat... aer venetian!

Valuri şi soare la Costineşti

2011-02-26T05:22:00.000-08:00

Cu paşi mărunţi şi repezi încercam să-mi umplu găletuşa cu valuri fără să mă atingă marea. E prima mea amintire. Aveam puţin peste doi ani şi o pălărie albă cu boruri lăsate şi buline albastre. Teama de apă o căpătasem chiar în vacanţa aceea şi n-am scăpat de ea nici până acum. Am încercat să o înving cu câteva lecţii de înot. Am încercat... Mi-am făcut datoria, dar nu pot spune că mi-am şi dorit lucrul ăsta. Paradoxul e că iubesc marea şi o iubeam şi atunci. Poate pentru că prima mea amintire e legată de ea sau poate pentru că pe mine nu mă adusese barza ca pe ceilalţi copii, ci spuma mării, la Costineşti. Nu mă minţiseră părinţii. Mi-au prezentat într-o formă atât de frumoasă şi corectă venirea mea pe lume, încât explicaţia lor a rezistat inclusiv calculului meu făcut câţiva ani mai târziu după datele din manualul de biologie. Venisem pe lume într-o dimineaţă de aprilie. Iulie fusese luna de miere de la Costineşti, tipărită pe toate fotografiile în care mama e atât de tânără şi cuminte pe plaja plină de soare. Îmi place şi acum să cred iar uneori chiar simt că sunt de acolo. Ne vedem destul de rar, dar legătura e la fel de puternică. O iubesc şi mi-e teamă de ea în aceeaşi măsură. Când mi-e dor, îmi lipesc urechea de cochilia melcului din sertar şi aud valurile fremătând...

Remember

2011-02-11T05:37:00.000-08:00

Dupa 20 de ani

2011-02-10T00:22:00.000-08:00

Aici nu era decat un bebelus supraponderal care nu mai incapea in scutece si in bratele bunicii Adriana, iar eu, o zgatie alintata care nu se despartea nicaieri de palariuta de plaja cu buline, chiar daca afara era inca zapada. La o prima analiza a fotografiei imi puteti sesiza cu usurinta privirea plina de mandrie, stand alaturi de bebelusul livrat de barza tocmai la comanda mea. Nici nu banuiam ca umflatelul de langa mine o sa ma impinga pe un nemeritat loc al doilea al prioritatilor, o sa planga si o sa ma alerge prin casa, o sa ma muste si o sa-mi schimbe programul de joaca intr-unul de baby sitting. Nu banuiam nici ca micul elefantel din scutece o sa poarte 46 la pantofi, o sa fie cu doua capete mai mare decat mine, o sa ma protejeze si o sa-mi spuna ca ma iubeste ori de cate ori o sa aiba ocazia. Are aproape 2 metri inaltime, 20 de ani in martie si un aparat foto cu care face minuni. I-am pregatit o surpriza de ziua lui si in fiecare zi ii livrez cate un indiciu. E destul de chinuitor pentru curiosul din el dar...Andrei, stii tu, in viata totul se plateste! :)

Vama Veche - Primavara

2011-02-06T03:00:00.000-08:00

Doamne, mi-e atat de dor de ea! Primavara draga, anotimp frumos care m-ai nascut, vino! Vino mai repede in livada cu meri a bunicilor! Te astept cu drag, Ancuta :)

Unui necunoscut...

2011-01-30T08:00:00.000-08:00

Mai sunt doar cateva minute pana cand voi intra in emisie. E ora la care nu-mi permit momente de respiro. Astazi insa fac o exceptie. O fac pentru toti cei care inca isi mai pierd timpul cu gesturi frumoase si in special pentru tanarul gentleman care m-a ajutat sa-mi incep saptamana cum nu se poate mai bine. Are in jur de 18 ani si este angajatul unui hotel in fata caruia mi-am abandonat masina rapusa de zapada. Prea mica si prea firava pentru a inota prin oceanul de ninsoare, s-a oprit din drum la primul refugiu... M-am dus tiptil sa o recuperez, rusinata de faptul ca am lasat-o acolo unde ar fi trebuit sa parcheze clientii hotelului. Asteptam cu sufletul la gura si mustratrea. Eram pregatita sa-mi prezint si scuzele, insa am fost intampinata cu un zambet si o mana buna de ajutor la dezapezirea micului bolid! Ce dimineata frumoasa!

O dimineata senina

2011-01-05T06:55:00.000-08:00

Raluca e pe canapea, zambeste si imi spune ca nici nu-si mai aminteste cand s-a trezit ultima oara la 10. Pare un soi de regret, dar nu e. Se alinta doar cu mogaldeata de nici 4 luni in brate... o mana de om cu un pumnisor cat o caisa in care strange cu inversunare degetul Ralucai. Il ascult gangurind de parca ar avea ceva foarte important de transmis si il aud cum rade privind chipul mamei. "Doamne, cat sunteti de frumosi! Mi-ati inseninat dimineata!" le-am spus fara s-o mai rostesc...

Un an bun ca o tarta cu zmeura

2010-12-31T04:44:00.000-08:00

Am numarat, am adunat, am impartit si-am inmultit... mi-a dat cu plus. 2010 a fost un an cum nu se putea mai bun. A fost exact cum e tarta asta cu zmera pe care am facut-o aseara sa-mi bucur in ultima zi din an colegii: fraged ca blatul din unt si faina (cu inima cat un purice pentru starea de sanatate a tatei), dulce, cum e crema cu aroma fina de vanilie (gandindu-ma la noul meu loc de munca, la sufletul drag care imi este alaturi, la noua viata a tatalui...) si usor acrisor, ca zmeura de deasupra (amintindu-mi ca si la ora asta eu sunt la munca...si nu la munte cu prietenii). Ramas bun, 2010, sa stii ca ai fost un an important din viata mea!

Craciun cu iubire...

2010-12-24T07:40:00.000-08:00

Asta va doresc! Zile linistite, imbratisari calde si miros de cozonac...

La Neatza

2010-12-17T03:27:00.001-08:00

http://neatza.a1.ro/invitati/Poveste-cu-final-fericit_4655.html

Scoala de pictura...

2010-12-13T12:46:00.000-08:00

...e una dintre povestile care prind viata in luna decembrie la Antena1. E povestea mea. Cei care au conceput campania s-au gandit ca eu ar trebui sa o reprezint, fara sa stie ca povestea asta ma reprezinta de fapt pe mine. Undeva, intr-un sat din Arges, copiii traiesc intr-o lume mai frumoasa si mai colorata, o lume pe care ei o deseneaza sub privile blande ale dascalului lor, Elena Stoica. N-am intalnit-o pana acum, dar o cunosc. Femeia asta a trasat si traseaza in continuare destinele a zeci de copii, le arata cum se iubesc culorile, iar ei cuceresc lumea...si nu sunt cuvinte mari. Elevii Elenei Stocica au castigat concursuri pe toate continentele si i-au uimit pe americani cu creatiile lor.E o poveste emotionanta pe care o veti putea urmari miercuri, pe 15 decembrie, la Observator. A doua zi dimineata ne vedem la Razvan si Dani, iar dupa amiaza la Acces Direct sa le oferim copiilor si dascalului lor putina bucurie si mult respect...

Mesaj pentru "Elena" mea:
Draga mea profesoara de desen, draga mea doamna Danila, va multumesc pentru orele acelea magice in care m-am indragostit de culori si de frumos. Va multumesc pentru fiecare lucrare a fiecarui elev trimisa la concursurile de peste hotare si va multumesc si pentru diploma din Macedonia (am luat premiu pentru un oras intr-o cochilie de melc)

La multi ani, Romania mea!

2010-12-01T07:06:00.000-08:00

Eu te iubesc asa cum esti, deloc perfecta, tara in care m-am nascut, tara in care am fost fericita. Am arborat un mini drapel in camera mea, am infasurat sarmale ca in Bucovina, am urmarit parada de la Arcul de Triumf... Acum iti marturisesc ca nu m-am gandit nici o secunda sa te parasesc...

1 Decembrie Fericit!

Clatita - experiMent

2010-11-28T05:41:00.000-08:00

In vremuri de criza mi-au dat o idee colegii din regia de emisie. Ideea lor se traduce printr-o solutie de rotunjire a veniturilor proprii, cu efecte pozitive asupra economiei anorexice romanesti. In vremuri in care fabricile sunt lumaniri aprinse in bataia vantului, in vremurile astea intunecate, in care se sting saracele una cate una, ei, colegii mei, cred ca ar trebui sa-mi deschid o fabrica, una in care sa produc multe, multe clatite. Mi-au promis ca ma vor sustine si chiar vor cumpara actiuni daca ii conving ca merita sa investeasca. Asa ca pana una alta am investit astazi putin timp, mult sentiment, cateva picaturi de creativitate si am facut o clatita experiMentala cu care sper sa ii conving. E o clatita cu menta proaspata si ciocolata cu dragoste pe care o vor savura inaintea Observatorului de la ora 19.

P.s. Penultimul experiment a fost unul destul de reusit. Era o clatita cu ciuperci, spanac proaspat si branza feta la cuptor stropita cu smantana si presarata cu piper. Inafara de aprecierile care stiu ca nu sunt intotdeauna sincere, indicii importante care au confirmat reusita experimentului au fost farfuriile goale si nerusinate.

Ademovic mai mare decat Bregovic

2010-11-26T13:49:00.000-08:00

E una dintre putinele mele previziuni, cu siguranta mai probabila decat prognozele meteorologilor. Am ajuns la concertul de la Sala Palatului fan Bregovic si am plecat fan Ademovic. Goran era imbracat in alb, el in negru. Goran avea o chitara, el tobe si acordeon. Goran avea in spate o cariera mai lunga decat insasi viata lui Alen si cu toate astea, tanarul din partea dreapta a artistului a fost cel care a stralucit in aceasta seara.

Nimic nu se pierde...

2010-11-19T06:22:00.000-08:00

...iar provocarea pentru mine e de fiecare data sa transform. Transformam esarfele vechi ale mamei in rochii de printesa pentru mine sau Corina, papusa romaneasca din plastic cu par carliontat. Transformam cuvintele in poezii cand eram eleva si-am transformat vise in realitate ori de cate ori am avut ocazia.
De curand mi-am transformat pana si pasiunea de a transforma intr-o activitate zilnica. Si pe langa culorile care se transforma in imagini pe panza, pe langa ingredientele care de cele mai multe ori se transforma in retete noi pentru prieteni si familie, zeci de siraguri care zaceau intr-un sertar, cadouri facute din inima, dar care nu-si gaseau de mult utilitatea, au inceput sa se transforme in ornamente de Craciun.
Decembrie e magic pentru mine de fiecare data: cu sau fara zapada, dar cu brad impodobit. Sunt douazeci de grade afara, e soare si spirit de Craciun in sufletul meu. Lucrez la un glob impodobit cu perle albe si incerc sa-mi amintesc reteta de prajiturele cu nuca si scortisoara pe care am facut-o anul trecut. Anul acesta prajiturile se vor rumeni intr-o forma de ren pe care am descoperit-o pe un raft din Ikea...

Tata

2010-10-27T03:12:00.000-07:00

L-am vizitat astazi la spital: optimist, pregatit pentru noua lui viata dar lipsit de taria de a nu varsa lacrimi, de a nu-mi saruta mainile si fruntea.
Cand eram o copila, tata ma saruta pe frunte doar cand dormeam. Ma pregatea pentru viata. Copiii rasfatati nu reusesc singuri... Asa credea tata si nu-mi arata cat de mult ma iubeste.
Aseara am visat ca eram printesa. Locuiam intr-un castel cu carti multe si vechi iar boabele de roua de pe iarba pe care o calcam se transformau in margaritare. Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata un vis mai frumos decat asta... M-a trezit soneria telefonului. De la celalalt capat tata imi spunea "buna dimineata", imi spunea ca ma iubeste, ca sunt zana lui buna, ca sunt copilul care a ajutat la nasterea tatalui sau si ma indemna sa iubesc la randul meu si sa fiu fericita. Ma trezea la realitatea mult mai frumoasa in care traiam...
Am fost atat de fericita si in seara aceea din fotografie! Sa nu va ganditi ca e vorba despre trofeul de pe masa... Eram fericita pentru ca el era mandru de mine. Facuse 450 de kilometri sa nu ma simt singura... Asa l-am pacalit! N-am vrut decat sa-i arat cat de mult inseamna "tata" pentru mine... pentru ca "tata" sunt si eu. Sufletele noastre sunt copii la indigo.

Bagheta fermecata

2010-10-23T02:11:00.000-07:00

povestea fotografiei(by Dragos Borcanea): am fost cu Razvan la deschiderea unei cafenele, acolo l-am cunoscut pe Dragos, iar Dragos a facut cunostinta cu puterile mele... magice!

Dupa cum puteti observa in fotografie, tocmai savarsisem o noua vraja. L-am "blestemat" pe Razvan sa-si gaseasca marea iubire, sa nu mai fiu nevoita sa-l consolez la o cafea, iar pe Dragos sa castige foarte multi bani la un concurs de fotografie, sa nu mai fie nevoit sa pozeze fetite rasfatate care cred in baghete magice.
Reteta e simpla: puteti folosi paiul de la un cocktail de ananas si o cireasa confiata, un zambet urias si bineinteles, increderea in puterile voastre magice.
Pana sa parasesc cafeneaua aveam deja o lista lunga in minte de lucruri magice pe care aveam de gand sa le savarsesc...o viata noua pentru tata, o iubire ca-n basme pentru Olivia, un bebelus sanatos pentru Adriana, multe zboruri line pentru Ancuta mea blonda, happy times pentru cealalta Ancuta, iubire vesnica pentru Simona si Dragoshelu si celebritate pentru Bianca :))
Am plecat fericita cu bagheta magica intre degete, pregatita sa rastorn lumea si sa savarsesc minuni...insa neprevazutul a facut ca bagheta fermecata sa se rataceasca, nu fara voie, in bratele unui cersetor. Statea cuminte la usa cafenelei si i-am spus: Ai grija de ea, e magica...ai grija ce-ti doresti!
Intre timp, tata s-a nascut din nou, Olivia e indragostita, bebelusul sta cuminte in burtica Adrianei, nu mai e nerabdator, Ancuta blonda e pe cale sa devina stewardesa, cealalta Ancuta traieste povesti minunate, Simona si Dragoshelu s-au mutat impreuna, iar Bianca e celebra...deocamdata doar in sufletul meu!

Primul

2010-10-06T04:03:00.000-07:00

Stiu ca sunt o norocosa! Mi s-a mai spus si simt asta aproape in fiecare zi. Ziua aceea a fost insa cu totul speciala... Urma sa-i adresez insusi Maestrului cateva intrebari...un interviu, primul, si cel mai frumos de pana acum. S-a intamplat cu mai bine de 7 ani in urma, cu doar cateva zile inainte ca Maestrul Ion Irimescu sa ajunga la granita unui veac.

Cateva franturi din emotia de atunci a omului mic care incerca sa faca lucruri mari...eu, in urma cu 7 ani, 8 luni si 2 zile:

"...l-am zarit pe batranelul simpatic asezat comod intr-un fotoliu, ascultand muzica clasica. Cu zambetul pe buze a spus: "sa intre tinerii intai!" si am intrat in salonul decupat parca dintr-un film de epoca. (...) Timpul l-a uitat pe Maestru in atelierele sale fauritoare de arta asa cum si Maestrul l-a uitat pe el: "Nu stiu cand au trecut 100 de ani...un secol de viata!" (...) Spiritul sau era in dimineata aceea al unui copil bucuros ca are cu cine sa se joace. Era pentru prima data cand regretam ca nu-mi cunoscusem strabunicii. (...)
- Odata a venit la mine cineva cu o fotografie sa-i fac un portret. Am stat un an si ceva incercand sa-i surprind caracterul, dar n-am reusit...asta inseamna ca nu prea avea caracter! (...) M-am cam luat cu treburile si am uitat ca anii trec. Niciodata n-am banuit ca voi ajunge la 100 de ani, sa mai fac si glume, sa ma mai uit si dupa fete frumoase, inspiratoarele noastre, sa mai merg pe jos...n-am banuit! (...)
Pe mana dreapta, plamaditoare de arta, Maestrul poarta si acum o verigheta..."Sotia n-a putut naste. Mi-ar fi placut sa ma vad intr-un copil." Am simtit atunci dorinta arzatoare a Maestrului. N-a avut niciodata copii, insa, dintre toti artistii plastici romani, el este sculptorul cu cel mai mare numar de lucrari avand ca tema maternitatea... "Nu stiam" mi-a raspuns Maestrul zambind...si l-am lasat asezat comod intr-un fotoliu, ascultand muzica clasica."

Un basm cam monoton, plin de rime si jargon

2010-10-03T11:14:00.000-07:00

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, dragii mosneagului, n-ar mai fi avut rost, a fost odata, demult, demult tare, in trecut, pe cand balaurii erau cat graurii si mieii cat purceii, a fost un om, cat un creion, pe al sau nume Igor. Si omului nostru, urandu-i-se de-atata singuratate, a plecat in lume sa-si caute de toate. Sa-si caute sotie, sa-si caute avere, sa-si caute o casa, sa aiba bani de bere. Si a mers dragul de el, ca-ntr-o fuga de catel, cale lunga, fara umbra, cale joasa, noroioasa, cale dusa, cale-ntoarsa, sperand mereu ca-si va gasi aleasa inimii. Si iata ca-ntr-o buna zi, viteazul nostru auzi cum ca-mparatul sfara-a dat ca da fata de sotie si juma' de-mparatie celui care-i va aduce elixirul vietii, dulce, din inima de munte, din apa far' de fund, de pe taram nemaiumblat sau dintr-un loc nemaiaflat. Viteazul Igor, atzatzat, la curte s-a infatisat, la balul mascat dat de imparat ca voinicii s-o cunoasca pe-a lui fata ingereasca. Printesa Iasmina era ca o floare, nici mica, nici mare, cu ochi de migdale, cu obraji de piersici coapte si par lung, cu iz de noapte, i-a innebunit si i-a zapacit pe voinicii cei sositi ce-au ramas inmarmuriti. Igor, vrajit, la ea s-a repezit, i-a sarutat manuta si i-a zis fuguta:
- Printesa Iasmina, da-mi voie sa-ti pup mana si sa indraznesc s-o cer imparatului Cornel, fagaduind ca-i voi aduce elixirul vietii, dulce, din inima de munte, din apa far' de fund, de pe taram nemaiumblat sau dintr-un loc nemaiaflat. De nu, sunt gata sa platesc cu capul meu si nu glumesc!
- Pai daca e asa, voinice, sa ne grabim, sa ii dam bice! Maine in zori tu vei pleca, si-n 3 ani de vei afla elixirul, poti veni! Daca nu...tu vei muri!
- Asa va fi, Maria ta! Zise Igor inainte de a pleca.
Si uite-asa, iubitii mei, a plecat fara idei in lumea plina de rau, calare pe roibul sau. Pana de Corb, cal fermecat, jaratec chiar de n-a mancat, mai ager ca gandul era, mai iute ca vantul zbura, istet ca un vrajitor si voinic ca un tractor. Si mergand in dorul lelii au gasit Poarta Tacerii la care statea un vrajitor, urat, batran si foarte chior...
- Dragii mosneagului, pasiti incet, ca dincolo de poarta sa nu ajunga sunet. Eu stiu ce cautati si daca m-ajutati, va pun o pila buna la Baba cu o mana, elixirul sa vi-l dea fara prea multa belea.
- Mosule, te ajutam, insa te mai si rugam sa nu ne pacalesti fiindca o patesti!
- Baba e gagica mea si daca-i zic, ea va va da. Numai ca ea a fost rapita si-acum sta inlantuita la vila lui Zmeutz, un zmeu tare prostutz, ce o sileste sa se marite cu el, ca cica o iubeste si ca n-o paraseste. Eu-s foarte gelos si periculos, da' te trimit pe tine si de-mi aduci baba pana maine, elixirul e al tau fara prea mult tambalau.
- Asa vom face, mosulica, zi-ne adresa fara frica!
- Pe strada lui Harap Alb, la vila cu-n steag mare, alb. Ca cica au facut pace dupa ce Harap i-a dat capace.
De-atata mers au obosit, dar iata ca au si gasit un steag alb langa o vila si pe Zmeutz intr-o piscina. Igor, baiat fara frica, i-a plasat alta gagica, cu codite, cizmulite, foarte faina si cu fitze. Vazand-o Zmeut, a fugit descult, a dat papucii la Babutza si s-a ales cu o pipitza. Igor, fericit, zmeului i-a zambit, a luat babutza si-a plecat fugutza. Cand au ajuns la mosnegel, acesta, fericit si el, i-a spus babutzei sa i dea ce voinicul cauta si, luand sticluta, au plecat fugutza la Cornel imparat sa-i arate ca-i barbat. Imparatul, fericit, i-a dat fata si cand nunta a fost gata si juma' de-mparatie, multa, multa avutie!
Si-a trait Igor fericit, pana a imbatranit, cu Iasmina si-o carutza de copii care faceau nebunii. Si-am incalecat pe-un Harley neinmatriculat, lasand in urma mea un nor mare de praf, multe minciuni, s-ajunga pana luni si un basm cam monoton, plin de rime si jargon.

P.S. Basmul este o tema acasa din clasa a 9 a in care trebuia sa valorificam jargonul... :) ce amintiri placute...

Umbrela fermecata

2010-09-29T03:55:00.000-07:00

E camuflata intr-o umbrela obisnuita, care te apara de ploaie si isi ascunde puterile magice sub fetele ingerasilor care zambesc sau viseaza cu ochisorii larg deschisi. E cea mai buna prietena a cizmelor de cauciuc cu carouri mov si cea mai buna terapie pe timp de ploaie. Am descoperit-o pe taramul cartilor intelepte de la Carturesti si am simtit ca e speciala. Azi mi-am testat umbrela fermecata si sunt foarte multumita de rezultat! So... let it rain... :)

Strigatul foamei!

2010-09-22T04:21:00.001-07:00

Am fost azi acolo, printre ei, cu aparatul foto la gat... N-am reusit sa suprind asa cum mi-as fi dorit furia celor care protestau, pentru ca am fost coplesita de strigatul lor de foame. Am reusit sa identific insa vinovatii crucificati pe pancarte si huliti cu patos... O piesa trista in Piata Revolutiei care se va juca probabil in multe acte... drama pentru actorii care joaca in ea si tragi-comedie pentru cei ce o privesc...
O piesa proasta in ansamblul ei, un subiect mult prea comun pentru Romania de astazi... niste regizori incompetenti crucificati pe pancarte...

Protectia Consumatorilor de Placere

2010-09-05T03:15:00.000-07:00

Nu e o institutie nou infiintata, nici vreo denumire poetica pe care as fi putut-o atribui obiectului din latex... E insa, din nefericire, una dintre ocupatiile patrulelor de politie care isi fac veacul in vecinatatea locuintei mele. Nici prin gand nu-mi trece ca ar putea eradica traficul cu trupuri femeiesti din vitrina trotuarului, insa fenomenul a devenit atat de familiar pentru ei incat s-a transformat in normalitate. Ajung sa le ignore pe bietele vanzatoare de placeri sau cel mult, din cand in cand, sa le ceara pe limba lor sa plece ori sa-si schimbe locul: " Nu ti-am spus, fa, sa pleci?". Asta e problema noastra, a romanilor. Ajungem sa acceptam ca normale lucruri care nu sunt deloc asa. Nimic nu ne mai revolta si ni se pare firesc ca Ninel, pestele cu trening si ghiul pe deget, sa le traga de par si le scuipe, sa le tarasca pe jos si sa le pipaie in pauzele dintre clienti... Si se intampla aproape in fiecare noapte, cand Asociatia Proprietarilor fara Protectie s-ar odihni...

Felicia

2010-08-26T01:23:00.000-07:00

Saptamana asta va zambesc de pe coperta revistei Felicia. Daca va place Dan Spataru, atunci chiar merita sa o cumparati!

Bianca:

2010-08-23T05:38:00.000-07:00

Cuvinte mestesugite, Motoare, decolteu delicios, plaja cu nudisti in Vama Veche, ochi mari si albastri, povesti, pizza margherita cu bacon si extra mozzarela, Nelu, monstruletzi bianchezi, Sorin, Pavel si Dragoshelu, Banca de rezerve, pasul afirmarii intre noapte si dimineata, placinta cu iaurt, Adriana, centimetri in loc de secunde, texte pe Pandora's, un pahar de vin rosu, struguri de la Panciu, terasa de la Hard Rock Cafe, salata si darts la Gino's, o seara dintre ani cu sampanie si oua Kinder, flori fara nici o ocazie... si lista Biancai poate continua... La multi ani, draga mea!

Follow the link!

2010-08-21T05:29:00.000-07:00

Acum cateva zile am provocat o serie de inundatii in gurile prietenilor mei de pe Facebook. Nu sunt total lipsita de modestie, dar folografiile cu preparate din umila mea bucatarie arata delicios! Ati ghicit, sunt un fotograf bun... Nu sunt un as in bucatarie, nici pe departe! Iar daca vreti sa vedeti ce inseamna distratie la cratita, follow the link!
http://www.intermediatv.ro/arhiva/emisiuni/page/2/
Am gatit pentru emisiunea "De bun gust" si le multumesc fostilor colegi de la Suceava pentru invitatie!!!

P.S. Micile stangacii au fost din cauza emotiilor :)

Cum sa ramai o Cenusareasa? (...in 10 pasi siguri)

2010-08-19T04:42:00.000-07:00

Am oameni in jurul meu care ar vrea sa ma transform intr-o diva...insa oricat ar incerca, Cenusareasa din mine nu cedeaza...
1. Ii place sa miroase a prajitura de mere cu scortisoara si sa faca clatite pentru prieteni.
2. Are in total 2 posete (cu valoare sentimentala, ce-i drept, ajunse in dulap sub pretextul unui cadou util), si mult mai multe carti de-ale lui Jamie Oliver decat rochii pentru cocktail... Alearga si ea prin magazine, numai cand e disperata si e absolut necesar, dar de cele mai multe ori vizitele la mall sunt total ineficiente!
3. Ce e mai grav e ca nu-i place in club... mai bine se uita la un film siropos cu castronul de pop corn in brate si impachetata in pijamale.
4. Nu-i innebunita dupa bijuterii... le numara pe degetele de la o mana si le poarta in primul rand pentru ca sunt de la tata sau de la mama sau de la un suflet drag.
5. Cand mai iese in oras cu prietenii are obiceiul sa-si comande ceai verde sau lapte cu scortisoara.
6. Nu-i plac jeep-urile albe si nici limuzinele la pret de casa.
7. Ii place sa nu fie intotdeauna perfecta...
8. Stie sa faca mamaliga si e mandra de asta...
9. Nu are prieteni mondeni
10. Inca mai crede ca regina balului e o Cenusareasa.

Let's talk about us...

2010-08-16T06:24:00.000-07:00

Am spus intr-o zi niste cuvinte. Au tasnit intr-o invalmaseala de fraze care curgeau la intamplare. Era o conversatie de femei cu apucaturi adolescentine, indragostite si dezindragostite, foste iubite si sotii. Studiam felul nostru de a iubi si am ajuns la o concluzie. Ne trasformam in fluturi cand iubim un fluture si in viermi cand ne indragostim de ei. Nu ramanem albinutze sau furnicute sau ce suntem noi de fapt, iar de multe ori nici nu stim ce suntem cu adevarat pentru ca am fost prea ocupate cu metamorfoza. Da, suntem ceea ce iubim! Si ne place asta, si asta ne face sa fim speciale... dar si nefericite de cele mai multe ori. Mi-ar placea sa raman albinutza, insa tentatia de a ma transforma in fluture e mare... Problema e ca nu stii niciodata in ce te transformi... de cele mai multe ori descoperi cu durere privind intr-un ciob de oglinda sparta un vierme nenorocit! Si cu toate astea... Vreau sa fiu fluture! Vreau sa am fluturele meu!

Putina racoare

2010-08-12T01:09:00.000-07:00

Putina racoare din preajma Craciunului cu miros de scortisoara si mar copt... Putina racoare, acum cand totul se topeste in jur... si rabdarea, si asfaltul si sufletele indragostitilor...

Nevoie acuta

2010-08-06T09:58:00.000-07:00

Am nevoie urgenta de cateva kilograme bune de rabdare! Recunosc, n-am stat niciodata bine la capitolul asta, dar acum stocul e pe sfarsite. Fabrica mea de rabdare va intra in curand in faliment...toti angajatii si-au dat demisia din cauza stressului, cat despre materia prima...se pare ca in cazul meu e o sursa epuizabila, asa cum sunt petrolul si carbunele... deci, voi fi nevoita sa o inchid. Am incercat varianta importului, de undeva din Ardeal, insa rabdarea de acolo nu e compatibila cu bucovineanca de aici. N-am reusit s-o adopt si pace! In concluzie, daca aveti rabdare de vandut, donat sau imprumutat, nu ezitati! Raman recunoscatoare!

Voua ce va inspira?

2010-07-30T14:03:00.000-07:00

E dragalasa! Nu-i asa? Nu ma gandeam ca voi spune asta vreodata despre o purcelusa. E noua membra a familiei, dupa Natasha, si m-am gandit ca i-am putea gasi impreuna un nume. Mie imi inspira multa gingasie acest purcelus nostalgic... Voua ce va inspira? Ce nume sa-i dam?

Unforgetable - Nat King Cole

2010-07-30T01:39:00.000-07:00

Blog pe hartie

2010-07-12T02:37:00.000-07:00

...e titlul unei rubrici din revista VIP. Acolo gasiti cuvintele mele insirate in numarul care a aparut
astazi! Sa va fac putin curiosi? Ok: "Dimineata trista de noiembrie, lucrurile mele toate, ca prin minune, in doua valize. Il paraseam. Il paraseam nu pentru unul mai bun sau mai frumos, ci pentru un altul, singurul care imi putea indeplini cea mai mare dorinta. Stiam ca mai devreme sau mai tarziu acesta va fi pasul firesc... L-am lasat, fara sa privesc in urma, fara lacrimi sau remuscari..."

Restul in revista VIP! :)

Cum sa-ti faci prietenii sa zambeasca

2010-07-07T07:41:00.000-07:00

Varianta A - placinta cu mere si scortisoara
Varianta B - prajitura cu visine
Varianta C - un platou combinat (placinta cu mere si prajitura cu visine)

Daca alegi varianta B pentru a-ti face prietenii sa zambeasca, trebuie sa fii violent cu albusurile pe care le transformi in spuma, amabil cu tanti din piata care iti vinde visinele, moderat cu butonul care regleaza temperatura din cuptor si generos cu zaharul pudra pe care il presari pe deasupra!

Noua mea creatie nebuna :))

2010-07-06T00:50:00.000-07:00

Prajitura mea cu visine

2010-07-05T09:13:00.000-07:00

2010-06-23T10:55:00.000-07:00

Va povesteam zilele trecute despre ananasul meu. Daca nu ati auzit un banc bun in ultima vreme, puteti privi imaginea de mai sus. Nu sunt talentata, dar am simtul umorului, asa ca astept analizele voastre de cunoscatori intr-ale artei...:))

Instyle de iunie

2010-06-20T03:51:00.000-07:00

In numarul de iunie al revistei Instyle ma gasiti la pagina de beauty! Am lucrat cu o echipa de profesionisti care au scos tot ce a fost mai bun din mine! Dana Argesean - make up, George Soare - hair, Alex Conu - foto... asa, sa ma laud si eu putin... Le multumesc!

Micile bucurii

2010-06-13T12:42:00.000-07:00

Intr-o zi m-am trezit nefericita. Imi uitasem toate micile bucurii. Intr-o alta zi m-am trezit la fel de nefericita, iar intr-o dupa amiaza mi-am cumparat culori acrilice, pensoane cu par de veverita, si panza gata intinsa. In dupa amiaza aceea am zambit. Intr-o seara torida am schitat ananasul, intr-o dimineata somnoroasa i-am conturat solzii, iar la pranz i-am colorat frunzele tepoase... spre seara era gata... si fructul si nefericirea.

Cu drag,
un copil care picteaza

P.S. Mi-a spus Razvan ca isi imagineaza un desen facut de un copil de clasa a doua "speciala". I-am raspuns ca nu e departe de adevar dar mai presus de orice crima impotriva acestei nobile arte sta fericirea mea! :))

Cand 1 iunie era ziua noastra

2010-06-01T09:11:00.000-07:00

Pe vremea cand Big Sister era mai inalta decat Little Brother, dar nu suficient de inalta pentru a ajunge la borcanul cu miere din dulapul din bucatarie...

I've never been to Paris...

2010-05-22T12:15:00.000-07:00

...but I really like this song! Si cred ca raspandeste in jur mireasma de Paris... Da, parfum frantuzesc, sau buchete de vinuri frantuzesti alese... Scuzati-mi engleza, dar am un defect... n-am avut sansa sa devin francofona...

Joe Dassin Les Champs-Élysées

2010-05-22T12:14:00.000-07:00

Apple pie

2010-05-19T23:41:00.000-07:00

Scriu aceste randuri savurand una dintre cele mai smerite prajituri din cate am gustat vreodata, sfioasa ca o fata mare, simpla si supusa ca o cenusareasa, delicata ca o narcisa alba de aprilie si sanatoasa ca o fata de la tara. Lipsita de modestie, va marturisesc ca am rumenit-o ieri in cuptor, in semn de protest la adresa biscuitilor plini de E-uri si ciocolata care imi cam fac cu ochiul din raft. Meritele gustarii rafinate de dimineata nu-mi apatin. Le-as imparti mamei o parte si bunicii o parte mai mare, caci de la ele stiu reteta. Bunica framanta aluatul asta fraged si roscovan (va explic imediat de unde culoarea) doar in posturile de peste an, pentru ca e o prajitura de post. Dar mie imi place atat de mult, incat o inventez in tava de la cuptor de cate ori mi se face dor de savoarea de scortisoara. Gata, va dau reteta si bucurati-va de prajitura mea cu mere! Aveti nevoie de mere, preferabil din livada bunicilor. Le curatati, le dati prin razatoare, le rumeniti usor in putin unt si le aromati cu scortisoara, zahar si zahar vanilinat, presarati peste trufasele astea de mere o mana de gris care sa absoarba umezeala si e gata ceea ce va deveni partea racoroasa si gingasa a prajiturii. Toata nebunia cu mere si scortisoara se inveleste intr-o plapumioara de aluat fraged cum nu cred c-ati mai intalnit...Bunica il face din 12 linguri de ulei, 12 linguri de zahar, 12 linguri de suc de rosii, o lingurita de bicarbonat stins cu zeama de lamaie si faina cat cuprinde. O plapumioara de aluat roscovat dedesubt, una deasupra pe care o intepam cu furculita, dupa care asteptam cam 30 de minute cu sufletul la gura langa usa cuptorului incins in prealabil sa vedem cum se rumeneste minunea care imprastie miresme si bucura papilele. Eu o pudrez cu zahar, o las sa se raceasca, apoi o racoresc bine de tot la frigider, dupa care ma bucur de ea in timp ce scriu aceste randuri... Pofta buna!

Let's talk about...food!

2010-05-07T02:31:00.000-07:00

Am un singur idol si acela e Jamie Oliver! E idolul meu din bucatarie, mai exact din dulapul din bucatarie, acolo unde tin ferecate cateva carti cu operele culinare ale bucatarului dezbracat... dezbracat de secrete, fireste! Asa cum unele femei sunt innebunite dupa posete sau bijuterii, asa sunt eu innebunita dupa condimente, arome, ulei de masline, vanilie si busuioc, dupa tigai de teflon si retete asiatice sau italienesti sau libaneze sau romanesti sau pur si simplu inventate! Cine ma cunoaste si a vazut semnul de pe mana mea, castigat cu truda in sambata Pastelui, cand tocmai munceam la mielul inabusit dupa indicatiile lui Oliver, ar putea spune ca nu ma prea pricep. Ei bine, nu sunt o experta. Eu sunt fotbalistul care nu prea are talent, dar munceste si e serios! Accidentari se mai intampla... si pe gazon si in bucatarie, dar asta nu trebuie sa ne descurajeze. Faptul ca unii dintre prietenii mei care au avut curajul sa se infrupte au papat tot din farfurie, iar altii chiar au mai cerut, ma face chiar sa am o parere buna despre mine ca bucatar... Recunosc, sunt usor neindemanatica si cam lenta, ar spune mama, dar rezultatul e intotdeauna comestibil, iar eu cum nu se poate mai relaxata. Am gatit ieri si pentru telespectatorii Euforia TV: pui Macao, cu specific asiatic si un desert cu mere si orez... Am fost usor timida la inregistrari, dar au rezultat niste gustari cu atitudine... Cel putin merele, calite in unt cu vanilinat aveau tupeu, nu gluma, in farfurie... Deci, daca zapati zilelea astea si ma vedeti la cratita, in bucatarie, sa stiti ca acolo mi-e locul :)))

Ornella Vanoni

2010-05-05T11:08:00.000-07:00

Ador aceasta piesa!

Explicatia

2010-05-04T23:22:00.000-07:00

Da, certati-ma! Mi-am abandonat blogul in ultima perioada, insa nu fara un motiv intemeiat. Exista cineva nou in viata mea, cineva pe care il asteptam de mult si la care visam de cand eram o pustoaica. Cineva care mi-a acaparat tot timpul si toata energia pana acum. Nu o spun insa sub forma de repros! Nu! M-am dedicat acestui cineva asa cum te dedici cand intalnesti marea iubire! Il cheama Observator de weekend. Da, am reusit sa bifez una dintre cele mai mari dorinte de pe lista visurilor mele: sunt unul dintre prezentatorii Observatorului Antenei 1. Pupitrul stirilor este locul in care ma regasesc si locul in care simt ca as putea sa-mi ating potentialul maxim. Acum, ca am reusit sa depasesc etapa emotiilor si cea a acomodarii cu noul program, promit sa am grija si de blog, ca de fratiorului meu mai mic! :)

Lalele, lalele, furatele mele lalele...la la la

2010-04-20T10:34:00.000-07:00

Ce poate fi mai gingas decat o lalea proaspata si roscovana inconjurata de alte surate intr-un strat generos de flori? Poate un prichindel de ghiocel ingropat pe jumatate in zapada... Nu porumbeii mei care ciugulesc hapsani firimiturile de pe pervaz... nici comunitarul nemanierat cu covrig in coada, care face pipi pe stratul de lalele si cu atat mai putin el si cu ea, plantati in acelasi strat inmiresmat din dreptul Guvernului, colectand de zor, in saci adanci, din plastic, corola de minuni a Bucurestiului.
Tarziu in noapte, am elucidat misterul buchetelor rasarite in intersectii, la semafor. Un cetatean vigilent l-a elucidat si la 112, pentru oamenii legii aflati departe de mireasma lalelelor rosii si de cladirea impozanta a Guvernului... Poate au alergie la polen! :))

Testul cu capacul

2010-04-14T11:10:00.000-07:00

N-am prejudecati si incerc sa ii determin si pe cei din jurul meu sa nu aiba.

Fara sa-mi propun, am facut zilele acestea un test care mi-a demonstrat inca o data ca nu sunt valabile ideile preconcepute despre soferii bucuresteni.

Totul a pornit de la un crater imens de pe soseaua Kiseleff. N-am reusit sa-l evit si am simtit pana in stomac zdruncinatura care bineinteles, nu s-a lasat fara urme. A cedat forma circulara a jantei, iar capacul a iesit din locasul sau. Zilele acestea circul cu masina cu numere de Suceva a fratelui meu, care, prevazator, si-a asigurat capacele cu niste coliere speciale.

Am circulat cu capacul atarnand, dar prins in coliere, doua zile. De fiecare data au aparut alte lucruri mai importante de savarsit. Probabil as mai fi circulat inca doua cel putin, insa n-am mai rezistat psihic. Soferii bucuresteni sunt atat de politicosi incat la inceput m-au impresionat, apoi m-au impresionat mult de tot, dupa care am cedat in fata atitudinii lor atat de policoase. De exemplu, ieri, pe o distanta de aproximativ 8 kilometri, casa - serviciu, nu mai putin de 9 soferi m-au avertizat asupra pericolului ce statea sa se produca: pierderea definitiva si irecuperabila a capacului. Unii au facut eforturi uriase pentru a ma atentiona: m-au blitzat, m-au urmarit, au dat geamul in jos si au facut tot felul de semne la semafor.

In urma testului cu capacul, cercetatorul de serviciu Anca Rusu a demonstrat faptul ca in traficul bucurestean exista cu adevarat multa bunavointa, ba chiar enervant de multa bunavointa! Mitul soferului bucurestean apatic si neprietenos a fost distrus!

Bubulina, gospodina :)

2010-04-05T01:22:00.000-07:00

Bunica Adriana ar fi foarte mandra de mine! Nu numai ca am sters geamurile, dar am facut friptura de miel inabusita (aproape 5 ore dupa reteta lui Jamie Oliver, idolul meu in materie de bucatari), oua rosii, pascuta cu multa branza si stafide dupa retata mamei... Am si dovezi! Inafara de fotografiile artistice ale lui Andrei care a asistat la tot procesul, uneori haios, de preparare, exista probe mai mult decat evidente in frigider dar si pe mainile mele stangi si neindemanatice, acoperite de bandaje si alifii. Asta si pentru ca ma incapatanez sa cred ca manusa uriasa pentru cuptor e mai mult incomoda decat utila, iar un cutit taie cu atat mai bine cu cat e mai mare si mai impunator.
Una peste alta, chiar daca nu am ajuns in Bucovina din cauza programului, am simtit bucuria sarbatorii de Paste. Nimic nu se compara cu acasa, dar am reusit sa reconstitui o mica parte din atmosfera de acolo.

Paste Fericit!

All Inclusive

2010-03-19T04:04:00.000-07:00

Nu plec in vacanta in Turcia, doar mi s-a stricat masina de spalat. (Dupa cum observati, am folosit si eu reflexivul verbului "a strica", asa cum face toata lumea. Nu am stricat-o eu, mama ei de masina, s-a stricat singura, pentru ca nu stie sa functioneze! Dar, revenind asupra verbului "a strica" as putea spune ca e cam exagerat in contextul asta.)

De fapt, intr-o dimineata insorita de martie, gospodina din mine, vrand sa puna la uscat hainele proaspat spalate, a constat ca usa masinii s-a intepenit. Singura solutie a fost una care a durat jumatate de ora si care a presupus, cu multa parere de rau, mutilarea bietului electrocasnic. Din fericire, diagnosticul a fost unul care nu parea foarte grav la prima vedere: sistem de inchidere distrus. Ei, si uite asa, l-am descoperit pe Nea Manole. (Manole e un nume de cod, numai bun pentru un mester ca el, ca sa nu-i dezvaluim identitatea.)

Nea Manole are in jur de 50 de ani, poarta sacou si mustata, o servieta eleganta in care n-ai zice ca are scule si piese pentru masinile de spalat si e politicos. Politicoasa am fost si eu cand l-am intrebat daca-l servesc cu un suc, o cafea sau un ceai. N-as fi ghicit, dar nea Manole a vrut un ceai, fara zahar, nici macar cu de-ala brun si nici macar cu miere, pentru ca isi pierde proprietatile la temperaturi ridicate, m-a invatat mesterul. Si nu e singurul lucru pe care l-am invatat de la el. Am scris mai sus "all inclusive" si la serviciile lui ma refeream.

Dupa cele 10 minute in care cu mult tact, nea Manole a inlocuit sistemul de inchidere, au mai urmat inca 3o in care si-a pus teoria in practica. Teoria reparatorului de masini de spalat e ca cel mai importat lucru e sa interactionezi si sa comunici cu clientul. Asa ca s-a asezat la masa din bucatarie, cu ceaiul in fata, si a inceput sa-mi impartaseasca din experienta de viata. Mi-a zis nea Manole cum sa mananc sanatos, ca noroc si ghinion nu exista si ca lucrurile nu trebuie luate de-a gata de la altii ci trecute prin filtrul mintii.

A fost cam piperat la pret nea Manole... dar si serviciile, "all inclusive"!

Recunostinta

2010-03-15T06:52:00.000-07:00

E frumoasa. Ochii sunt frumosi de tot! E micuta. Nu e foarte mica, dar e un copil. Si are multi frati acasa. Mult prea multi pentru doi parinti si vremurile in care traim. Ne-am imprietenit intr-o duminica. Era cu Gabriel. Era foarte frig si micutul din landou avea deja nasucul rosu. M-a impresionat ca l-a hranit mai intai pe tanc desi era evident cat de foame ii era ei. Le-a placut supa de pui cu galuste, desi nu sunt o bucatareasa desavarsita. A mai trecut pe la mine de cateva ori...in cautare de hrana pentru fratiorii de acasa. A trecut si ieri, fara sa ceara nimic. Mi-a adus o floare.

De ce sunt femeile mandre ca sunt femei

2010-03-08T09:25:00.000-08:00

Astazi e ziua lor, ziua mamelor, iubitelor, surorilor, sotiilor, fiicelor, amantelor si bunicilor. E ziua femeilor care nu se pricep sa bata cuie, nu stiu sa folosesca o cheie franceza, sunt un dezastru la volan si nu stiu sa parcheze cu spatele. E ziua celor care nu se pricep la fotbal, nu stiu sa spuna bancuri si nici sa injure savuros. E ziua tuturor celor care nu pot muta singure frigiderul si pentru care inlocuirea unui bec e o provocare. Astazi este ziua celor carora le este frica de soareci si paianjeni si sunt caraghioase cand isi dezapezesc singure masina. E ziua celor care sunt mandre ca sunt femei capabile sa iubeasca. La fel de capabile ca ei, cu precizarea ca stiu si cum sa o faca. Femeile stiu sa poarte tocuri si sa-si faca genele, sa fie frumoase pentru ei, stiu sa gateasca sau macar sa simuleze ca stiu asta, tot de dragul lor. Femeile stiu sa fie mame, femei de succes si sotii in acelasi timp. Sunt sensibile si puternice deopotriva si greu de inteles pentru ca sunt complexe. Astazi este si ziua mea, chiar daca stiu sa parchez cu spatele si am folosit cheia franceza, ce-i drept, ca sa desfac sticluta cu oja... M-a intrebat cineva daca mi-as fi dorit sa fiu barbat si i-am raspuns ca Dumnezeu nu a gresit cand m-a facut femeie.

Vine, vine primavara!

2010-02-28T05:08:00.000-08:00

Primavara e blanda, nici prea calda, nici prea rece, e ca o adolescenta cuminte cu ochi obraznici sau ca o femeie indragostita, frumoasa si capricioasa. E anotimpul preferat in care m-am trezit cu putin timp in urma zambind...E anotimpul in care vreau sa ma prinda ploaia, sa ma ude si sa-mi onduleze parul, anotimpul in care vreau sa ma bucur de narcisele albe, in care as fi fericita sa aleg cu Natasha prin padure si cu bicicleta prin parc. E si anotimpul in care ne-am nascut, eu si Andrei. O primavara frumoasa!

Sa-l rapunem pe Gica!

2010-02-23T04:52:00.000-08:00

Unii sparg banci, iar eu nu sunt in stare sa-mi sparg propria pusculita. Ma chinui de vreo cateva zile prin diverse metode. Am pierdut cheia si sosind neasteptatul moment de criza, vreau sa apelez la economiile din porcusorul rosu. Daca era din ceramica, il spargeam... dar cum simpatica suina e din plastic masiv, nu reusesc sa-i dau de capat! Presimt ca economiile mele vor ajunge ca mica avere a bunicii, uitata in lada cu zestre, numai buna pentru colectiile numismatice...Dar nu ma dau batuta, mai incerc, il mai chinui pe Gica: ori il rapun, ori il transform in porcusorul isteric!

Sa traim si pentru suflet!

2010-02-23T04:30:00.000-08:00

"Cel mai jalnic e ca munca e unicul lucru pe care-l poate face un om timp de opt ore pe zi, si asta zilnic. Nimeni nu e in stare sa manance opt ore la rand, sa bea opt ore, sa faca dragoste opt ore la rand - singurul lucru ce-l putem face vreme de opt ore e sa muncim. Acesta-i motivul pentru care oamenii isi provoaca lor insisi si altora nefericire..."

William Faulkner

FootbAll Inclusive

2010-02-18T04:01:00.000-08:00

Emisiunea din seara asta, prima editie, e cam vitregita de soarta. E in timpul meciului dintre Unirea Urziceni si cormoranii de la Liverpool. Probabil ca audienta va fi in functie de cum vor evolua ialomitenii pe teren. Daca nu vor avea englezii vreo 5 goluri avans la pauza, cel mai probabil voi avea in jur de 3 - 4 telespectatori - mama, tata, Andrei si cu siguranta bunica non-microbista. Prefer insa sa fie asa si sa ne faca Unirea mandri diseara. Emisiunea o puteti vedea si in reluare de la ora 15 maine, sau daca nu, sunt sigura ca nu veti rata nici o editie incepand de saptamana viitoare. Prezentarea am facut-o la LPF, indoor si outdoor. Am avut cu mine o super echipa de operatori (Petrica si Varanu), producatori (Florin Dobre si Marius Cioroaba) si un super coleg care pe langa celelalte indeletniciri de sofer sau sunetist a fost si make up artist la nevoie. Emisiunea arata bine si veti putea urmari niste materiale foarte interesante. De exemplu, un meci de fotbal in care jucatorii sunt echipati in costume cu cravata si pantofi de lac!

Forme perfecte

2010-02-16T10:14:00.000-08:00

La 6 ani l-am descoperit într-un album al tatei care vizitase Florenza. L-am analizat uimită. Mi s-a părut o statuie ciudată, cu forme pe care nu le văzusem la oamenii ciopliţi în piatră, plouaţi şi bătuţi de vântul din parc. Una dintre puţinele enigme despre care nu am pus întrebări atunci, a devenit acum o dorinţă. Dorinţa de a-l privi pe David, nu în carne şi oase, ci în toată splendoarea marmurei atinsă de dălţile magice ale lui Michelangelo. Atunci nu am înţeles, însă acum sunt convinsă că trupul uman este una dintre cele mai complexe şi frumoase creaţii. Cu mult înainte de Michelangelo însă, un popor binecuvântat de Dumnezeu cu înţelepciune, estima corpul omenesc la adevărata lui valoare. Este vorba despre grecii care au dat naştere Jocurilor Olimpice, întreceri sportive închinate zeilor şi practicate atunci numai de bărbaţi. Preţuiau atît de mult formele perfecte, rezultat al creaţiei divine, încât acei sportivi ai antichităţii concurau goi la probele Olimpiadelor. Îşi etalau fără ruşine rotunjimile în mişcare, punându-le în valoare cu strălucirea uleiului de măsline. "Fără ruşine" e o atitudine care reflectă pe lângă înţelepciune, deschiderea şi respectul pentru frumos, care din păcate, lipseşte tot mai mult azi. Nudul zilelor noastre e deşănţat şi comun, cu mesaj sexual ataşat de cele mai multe ori. La Vancouver, acum câteva zile, a început o nouă ediţie a Jocurilor Olimpice de Iarnă. Un eveniment pe care îl urmăresc cu plăcere şi care mi-a amintit de o parte dintre aceste valori pe care astăzi le-am uitat.

Pacientul englez

2010-02-15T03:36:00.000-08:00

Zambesc! O vad pe moldoveanca pedaland grabita spre casa si tragand din cand in cand cu ochiul pe scaunul din dreapta ca un copil pofticios la o vitrina cocheta cu savarine siropoase. Dupa o frana brusca la semafor, dvd-ul cade pe jos. Ea il culege grabita de pe covorasul umed de cauciuc, il sterge cu palmele de zapada topita si il aseaza din nou, astfel incat sa-l mai poata privi gales pana la destinatie. Inautru e Pacientul englez. In oglinda retrovizoare vad din cand in cand ochii moldovencei stralucind, imaginandu-si povestea de dragoste inchisa in carcasa din plastic. N-as fi ghicit ca aceiasi ochi neastamparati vor adapa soareci cu picaturi fierbinti cateva minute mai tarziu...

Astazi am mutat muntii din loc

2010-02-09T04:58:00.000-08:00

(cei de zapada; asadar, la propriu, nu la figurat)

Fular, manusi fara degete, bocancii seriosi plus un zambet frumos la purtatoare (zambetul pentru lopata, evident...ca a fost de imprumut).

Astfel a inceput, intr-o frumoasa dupa-amiaza de februarie, operatiunea de salvare a Fabiutzei ingropata intr-o avalansa de ninsoare. M-am transformat intr-un salvamontist de ocazie, simtind cum ea abia mai respira sub mormanul de zapada.

Teoretic, e o operatiune nu tocmai potrivita pentru o femeie. Practic, e o adevarata experientza de viata, si inca una distractiva! E nevoie de timp, energie si o stare generala buna.

Mai dificila decat operatiunea in sine mi s-a parut insa audientza: domni (respectabili, fireste) care s-au oferit (majoritatea in gluma si unul in serios) sa ma ajute, doamne cu priviri compatimitoare, domni ( foarte respectabili, fireste) care mi-au solicitat serviciile (de dezapezire, bineinteles), doamne (foarte bine intentionate, fireste) cu zambete ironice si o doamna (bineinteles blondutza) care la aproximativ 2 minute dupa ce am inceput treaba m-a intrebat daca voi iesi cu masina in mai putin de 5 minute (ma blocase nitel).

In concluzie am reusit! Cred ca o sa am putina febra musculara, insa nimic nu se compara cu satisfactia de a fi mutat muntii din loc!

Suporter orfan

2010-02-09T00:36:00.000-08:00

Titlul de mai sus se refera la mine. Am ramas fara echipa pe care o iubeam neconditionat: Cetatea Suceava din Liga a II a la fotbal. Am asistat la nasterea ei, iar acum cateva zile la decesul survenit in principal din pricina crizei economice. Ar fi putut sa creasca frumos, insa asa a fost sa fie. Scriu acum in numele meu, dar stiu ca exista in orasul natal cel putin cateva sute de persoane in situatia asta.

La Suceava fotbalul e sacru. Spun asta pentru ca rar se intampla ca o echipa din al doilea esalon sa fie incurajata de 5000 de suporteri la o partida. S-a intamplat in Cupa Romaniei cu ceva timp in urma, cand Cetatea elimina Sportul Studentesc.

Daca tot nu mai e si nu pot participa la funeraliile ei, am o propunere: sa nu fie inhumata! Propun sa o incineram si sa pastram cenusa. Poate intr-o zi va renaste ca pasarea Phoenix...

Suporterii sa o ierte!

p.s. fotografia de mai sus este facuta pe Areni, iar intervievatul este unul dintre simbolurile fotbalului sucevean, Radu Casuba

The boys next door

2010-02-01T04:14:00.000-08:00

Nu e tocmai placut sa te trezesti cu 2 ore mai devreme decat ar fi sunat ceasul pe care oricum l-ai fi ignorat, dar si mai neplacut e cand nu mai poti lenevi nici macar un minut in asternuturi. Misiunea urgenta de azi, transmisa cu acuratetze de la celalalt capat al firului, implica un fax sau un scanner, niciunul la indemana... Si cum lenesul reuseste sa gaseasca cele mai bune si comode solutii, am vizualizat, cu ochii pe jumatate inca inchisi, usa vecinilor. Nu locuiesc acolo. Muncesc in apartamentul de langa mine, transformat in sediu de firma. Am batut timid, m-am prezentat ca fiind the girl next door si s-a rezolvat... N-am vrut sa raman datoare, asa ca m-am intors dupa cateava minute cu clatite calde cu ciocolata...faina integrala si zahar brun in continut. Baietii au fost placut surprinsi insa nu mai surprinsi decat mine in momentul in care mi-au inapoiat farfuria. Nu numai ca au spalat-o, dar in ea fiecare a donat cate o felie din pizza pe care tocmai o comandasera!

p.s. (for the boys next door) cele 46 de kilograme nu inseamna ca nu prea mananc :))

- De ce bate porumbelul cu ciocul in geam?

2010-01-27T02:20:00.000-08:00

intrebarea mea intr-o dimineata tarzie...

(V-am mai spus... am renuntat definitiv la bucuria de a avea vreun animalut prin casa imediat dupa moartea fulgeratoare a Fulgai. V-am povestit cum stomacelul ei cat o migdala nu a putut sa digere bucata buna de perdea pe care soricica a ros-o cu acceptul unui mame iresponsabile ce am fost! Copilul cel rau, subsemnata, a inteles in cele din urma antitalentul in a ingriji alte sufletele, asa ca a trait resemnat, avand pana nu demult prin preajma doar un fir de bambus, deloc pretentios. Pe terasa noii case, copilul rau a descoperit insa musafiri nepoftiti: un el si o ea, un ou intr-un cuib... o familie de porumbei... )

- Ei sunt liberi si frumosi. Eu le ofer firimituri de croissant in diminetile tarzii. Ei imi ofera bucuria de a-i putea privi de aproape. Eu am invatat ca te poti bucura de fiinte si fara sa pui stapanire pe viata lor. El, porumbelul care a ramas astazi pe pervazul meu dupa ce firimiturile s-au terminat, bate cu ciocul in geam... Nu e unul dintre cei multi care vin sa se ospateze in fiecare dimineata. E un porumbel nou. Are pene albe si gri. L-am urmarit si am incercat sa inteleg de ce bate porumbelul cu ciocul in geam... E staruitor! Poate mai vrea firimituri... Oricat de romantica as fi in perioada asta, am gasit o explicatie cu picioarele pe pamant: porumbelul bate cu ciocul in geam fascinat de refexia propriului chip in fereastra fumurie...

- De unde vine Fericirea?

2010-01-24T11:15:00.000-08:00

(intrebarea tanarului trist, cu ochi limpezi si suflet firav)

- Unii o cauta, altii o asteapta. Daca ai sti de unde vine, tu cum ai proceda? Eu n-am stiut si m-a surprins de fiecare data. A venit cand nu o asteptam si niciodata de departe. Iti pot spune ca vine destul de rar daca nu stii sa o primesti si ca nu-i place sa bata la usa... vrea sa o gaseasca deschisa. Cand n-a venit, am gasit-o eu pe ea. Era langa mine. Nu o vedeam, cautand prea departe. Ultima data m-am impiedicat de ea si mi-am pierdut echilibrul. A fost pentru prima data cand Fericirea m-a speriat. Credeam ca a plecat pentru o vreme, departe... Am abandonat-o in intuneric si-mi aminteam de chipul ei nevazut, vag, hranind cu paine uscata porumbeii din fata blocului. Pasarile vin si acum in fiecare dupa amiaza la pervaz sa ciuguleasca firimituri de croissant... Dar nu le mai confund cu Fericirea... ele sunt doar o Bucurie. Am ocolit mult raspunsul sperand ca o sa-l gasesti singur. Fericirea nu se invata, nu are reguli. Si nici nu vreau sa-ti spun de unde vine... nu pentru ca as fi egoista, ci pentru ca nu vreau sa te privez de Fericirea de a descoperi singur...

- Cu ce ninge cand ninge?

2010-01-17T13:05:00.001-08:00

(intrebarea copilului frumos de naiv lipit cu nasul carn de fereastra aproape inghetata)

-In seara asta ninge cu pene din aripi de inger. Fulgii sunt mari si lenesi. Zabovesc in cercuri haotice deasupra orasului gri. Odata a nins cu praf de inghetata...inghetata de vanilie. Fulgii erau marunti si veseli. Unii se incapatanau sa se lipeasca de buzele calde ale unui copil cu nasul carn, asa ca tine. Copilul zambea, iar fulgii se topeau fericiti. Cel mai mult mi-a placut cand a nins toata noaptea cu bucati mici si mari de vata de zahar. Am adormit aproape in zori cand copacii din fata casei erau dulci si albi. Bunica spunea ca de cele mai multe ori ninge cu faina. Nimic nu se compara insa cu o ploaie de firimituri pufoase de paine coapta in cuptorul cu lemne. A nins asa o singura data, cand bunica facea cozonac. Fulgii erau mari si greoi. Cadeau lenesi in mormane imense de miez de paine bine framantata. Cand copiii sunt cuminti, asa ca tine, afara ninge cu zahar pudra. Daca sunt neascultatori, ninge cu cioburi de gheatza...si mai ninge frumos cand iubesti...ninge cu flori de cires in iunie.

Umbra

2010-01-07T09:06:00.000-08:00

Alţii spun că sunt curajoasă, mie însă mi-a fost teamă de Umbra mea pentru o zi. Evident, mi-am dat seama că nu aveam motive... Ca orice umbră, şi Umbra mea pentru o zi s-a dovedit a fi discretă (deşi nu m-a scăpat din ochi o clipă!). Umbrele obişnuite nu au ochi, au doar contur. Poate de asta le ignorăm de cele mai multe ori... Umbra mea pentru o zi a avut şi ochi şi obiectiv (am zâmbit şi m-a fotografiat) şi gură (m-a întrebat şi i-am răspuns, i-am gătit şi a mâncat) şi multă răbdare, de data asta ca mai toate umbrele... Cele obişnuite sunt însă linguşitoare şi lipsite de personalitate: întotdeauna redau fidel forma conturului tău, dar fără să le intereseze conţinutul, şi mai sunt şi ironice pe deasupra, caricaturizându-ţi trupul, care devine mai lung sau mai lat pe asfalt, iarbă sau nisip.

Umbra mea pentru o zi are şi un nume - Radu, şi un job, interesant aş zice, petrece câte o zi cu o vedetă. De de data asta a făcut o excepţie de la regulă şi în loc de o vedetă, a ales să-şi petreacă ziua cu mine. Îmi cer scuze dacă l-am plictisit, îmi cer scuze dacă l-am chinuit cu experimentele mele culinare şi îl rog să aprecieze că nu l-am târât prin locuri în care bărbaţii se urcă pe pereţi. Nu mă refer la un club de alpinism, ci la sfintele sanctuare feminine ale frumuseţii sau la preamăritele mall-uri în căutarea pantofilor perfecţi.

Ce a ieşit vedeţi în weekend pe libertatea.ro!

Suflete dragi

2010-01-01T03:30:00.000-08:00

A trecut un an de cand micuta bucovineanca numara invers cu amaraciune, cu sufletul trist si gol, invaluita in imbratisarea protectiva a unui frate mai mic care a crescut mai mare decat ea. Nimic nu i-ar fi facut mai bine decat previziunea urmatorului sfarsit de an: acelasi oras mare si trist, insa ea, mult mai bogata... Cam de 3 ori mai bogata cu suflete dragi care au facut risipa de zambete, imbratisari calde si dorinte pentru 2010. 3 femei, 3 surse de bucurie, 3 dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au intamplat in 2009.

Magia lui "Acasa"

2009-12-23T15:17:00.000-08:00

E magic si asa va ramane mereu, singurul "Acasa" autentic, oriunde ma voi stabili vreodata! Ca marea dragoste, care nu moare niciodata si e numai una, asa e "Acasa". Acum am descoperit cum se naste magia. E un mix bun intre gustul copilariei (impachetat in cornulete rumene pudrate cu zahar), candoarea bunicilor (niste copii cu parul alb si ochii blanzi), rasfatul parintilor (al caror pui mic ramai si la 23 de ani), tachinarile fratiorului mai mic (care intre timp a devenit cu jumatate de metru mai inalt decat tine), nerabdarea de a despacheta cadourile si caldura ce se degaja aici din tot ce te-nconjoara... Craciun Fericit!

Un graunte de romantism

2009-12-14T07:39:00.000-08:00

Nu stiu de ce, dar romantismul a devenit caraghios. Nu se mai asorteaza cu vremurile teribile in care traim mai mult rational decat sentimental. Nu ne mai plac barbatii romantici si usor timizi, ii vrem pe cei puternici care nu ne dau prea multa importanta si nici nu se strofoaca din rasputeri sa ne cucereasca cu gesturi tandre. In vremuri in care uitam sa ne mai administram si doza de sentiment rationalizat, am descoperit, pe parbrizul masinii mele un graunte de romantism. De fapt, au fost doua pana acum... Doua bileteze parfumate de simpatie declarata. N-as vrea sa ingrop si acest ultim graunte de romantism, insa eu sunt ceva mai pragmatica. Si va spun ca le mai pastrez in masina, insa doar pe post de odorizant...si da, recunosc, ca motive in plus pentru un zambet intr-o zi mohorata.

E batran, saracul...

2009-12-08T10:51:00.000-08:00

Toata lumea ma intreaba ce-am primit de la Mosul... Mos Nicolae. Iar mie mi-e rusine sa raspund. Nu pentru ca as fi primit vreun cadou controversat sau vreo nuielusa, ci pentru ca ma confrunt cu o situatie unica in viata mea - Mos Nicolae ma ignora. Probabil nu as fi suferit atat de mult daca m-ar fi pus la respect lasandu-mi in bocanceii lustruiti special pentru mosneagul de el...o nuia! Dar nu...mosul ma ignora! Si nimic nu doare mai mult ca ignoranta... N-am plans ca o printesa cu lacrimi de crocodil pentru ca am gasit si explicatii pentru gestul unic in cei 23 de ani. Prima ar fi aceea ca am fost mult prea obraznica pentru ca mosul sa isi tarasca oasele obosite pana la bocancii mei tantosi...o varianta pe care, fara lipsa de modestie, o exclud din start! A doua varianta ar fi aceea ca in sfarsit m-am maturizat, iar mosul m-a sters de pe lista copiilor...si iata, sunt o femeie! Iar cea mai plauzibila ar fi aceea ca nu mai stie unde stau... M-am mutat de atatea ori in ultima perioada incat dragul de el, batran si usor senil, a uitat!

Intrebare cu raspuns inclus

2009-12-07T07:13:00.000-08:00

Micuta bucovineanca iubeste politica asa cum Geona il iubeste pe Basescu. Insa, cum nici cele doua personaje nu le sunt indiferente unul altuia, nici moldovencei nu-i este indiferenta soarta tarii. Vrea sa fie si ea, pentru 2 minute, un analist de duzina, rasarit ca procentajele dupa alergeri, si sa va dea raspunsul la intrebarea "De ce nu a iesit Geoana presedinte?". Asta in cazul in care inca va mai macina. "E foarte simplu", spune micuta moldoveanca, afisand un aer superior si nonsalant, "nu-l are pe "Escu"!

P.S. Analista de duzina mi-a mai spus sa precizez faptul ca "Escu" e mai mult decat pare, mai mult decat un sufix amarat...

Mos Craciun e mai cool! Dati-mi radioul inapoi! :P

2009-12-01T06:40:00.000-08:00

Micuta bucovineAnca e Craciunofila: ar cheltui si ultimul banut pe decoratiuni, lumanari, cadouri pentru cei dragi, beculete colorate sau colinde inmagazinate pe CD. Ba chiar obisnuieste, cu inima cat un purice si cu cele doua manute stangi ale ei, sa coaca in Ajun de Craciun prajiturele cu nuca in forma de bradut, steluta sau clopotel. Si cu toate acestea, a facut botic cam de jumatate de metru ieri, cand a descoperit ca radioul ei preferat, bunul ei prieten nedespartit in trafic, s-a transformat pentru o luna intreaga in Radioul lui Mos Craciun.

Radioul lui Mos Craciun e ca un supermarket "vesnic deschis" de la parterul blocului,dar la care nu gaseti nimic altceva de cumparat decat turta dulce. 24 de ore din 24, 7 zile din 7, o luna intreaga, colinde sau cantece cu si despre Craciun. Ma gandesc ca daca as manca in fiecare zi, timp de o luna intreaga, ciocolata cu menta, dupa care sunt topita de-a dreptul, as ajunge la saturatie, asa cum s-ar putea intampla de altfel si cu spiritul Craciunului, daca micuta bucovineAnca se pune pe ascultat colinde de pe acum.

Sincer, cred ca nici batranelul simpatic de la Pol nu asculta doar cantece cu si despre Craciun. Mosul e mai cool! Sunt sigura de asta... De exemplu, cred ca renilor le pune ceva muzica clasica pentru a-i pregati pentru seara magica (si vacutele dau mai mult lapte daca asculta Mozart). Cat despre elfi... Pai, piticii aia vioi au nevoie de muzica antrenanta, nu gluma! Nu cred ca asculta hip hop sau house, dar disco...cu siguranta! Doamna Craciun e cu muzica frantuzeasca...iar Mosul? E cool, v-am spus! Eu il vad fan Depeche Mode sau enjoying the silence atunci cand e obosit.
Protestez! Imi vreau radioul inapoi!

Pizza girl

2009-11-30T12:03:00.000-08:00

Micuta bucovineAnca a inceput saptamana cu o fapta buna: una bucata pizza aburinda livrata cu promptitudine pentru una bucata coleg infometat din tura de dimineata. Nimic special... Aveti dreptate! Pana aici nu am facut nimic altceva decat sa ocolesc esentialul (se cheama introducere, dar pentru ca mi se pare un cuvant prea banal...o sa-i zic preludiu).

Sa gustam acum din miezul problemei! Drumul, de la cele mai nebanuite locuri in care isi parcheaza de obicei odiosul bolid, la redactie, e lung... Pentru ca nu-i combinata la cartela, bucovineAnca a intrat cu pizza aburinda intr-un magazin de telefonie. Un tanar atletic, cu un zambet aninat in coltul gurii, o intampina cu voiciunea specifica unui angajat model, educat sa lucreze cu publicul. "Ati comandat pizza. Asa-i?" "Nu! Cred ca e o greseala..." " Ce greseala, dom'le? N-am venit degeaba pana aici..." " De fapt, am comandat pizza... Dar pizza noastra a ajuns de mult timp. Am si mancat-o, pot sa-ti arat cutia daca vrei..." " De fapt, nu vreau decat sa-mi reincarc cartela..." " Ma gandeam eu ca o fata ca tine nu livreaza pizza! As fi comandat destul de des, sa stii!"

Se aude ca monstruletul numit Criza Economica e abia la pubertate. Cand se face mare, micuta bucovineAnca sa va gandi serios si la second part time job!

Lifting

2009-11-24T06:42:00.000-08:00

Intr-un micut laborator secret, situat undeva, intr-un cartier mai retras al Bucurestiului, un tip a carui identitate o vom proteja din motive obiective, isi testeaza noile descoperiri utilizand un cobai oarecare. Cobaiul se supune cu stoicism, sacrificandu-se in numele stiintei, si asteapta cu infrigurare rezultatul. Maestrul, a carui identitate nu o vom dezvalui, asa cum am promis, lucreaza neincetat in micutul laborator secret, ascuns de ochii curiosilor asa cum Dexter se ascunde de Dee Dee. Dupa ore de cercetari si experimente, rezultatul pare sa fie unul promitator. Cobaiul, care din pura conincidenta se intampla sa fie tocmai micuta moldoveanca, a scapat cu viata desi usor sifonat. Imaginea de mai sus este expresia muncii unui artist ascuns dupa ochelari in fata laptop-ului, care mi-a oferit cel mai reusit lifting pe care as fi putut sa mi-l fac vreodata. Multumesc, maestre! :)

Moldoveanca and The Big City, episodul 4

2009-11-16T06:15:00.000-08:00

Mi-am zis ca ar fi pacat ca serialul sa se incheie dupa doar 3 episoade, asa ca astazi m-am apucat sa-l scriu pe al 4 lea. Probabil nu l-as fi scris daca micuta moldoveanca nu ar fi vazut criza. Pana acum a auzit despre monstruoasa creatura economica, s-a speriat de ea, a simtit-o in preajma, ba chiar a prins-o intr-o zi cu mana in buzunarul ei, insa nu o vazuse... E hidoasa! A vazut-o azi si s-a ingrozit. E cameleonica. Ia diferite forme si chipuri. Moldoveanca a vazut-o intr-o intersectie oarecare a Marelui Oras. Luase forma unui batran carut si zgribulit care isi vindea intelepciunea: o biblioteca insirata in volume ingalbenite de vreme pe asfaltul umed, toata de vanzare...

Si timpul nu minte...

2009-11-13T07:24:00.000-08:00

"-Nu te supara ca-ti spun... esti foarte frumoasa. Esti atat de frumoasa incat mi-a stat ceasul..."
Jur ca e cea mai tare replica de agatament pe care am auzit-o ever!!! :)))

Ne vedem in Felicia de azi :)

2009-11-12T02:55:00.000-08:00

Intimitate pe 4 roti

2009-11-11T03:46:00.000-08:00

(Scriu acest text dupa aproape un an de observatie si auto-observatie de la volanul masinii mele, adica in cunostinta de cauza)

In Bucuresti traficul nu este tocmai prietenos...si daca nu reusesti sa te imprietenesti cu traficul, cu siguranta te imprietenesti cu masina in care ajungi sa-ti petreci mai mult timp decat ti-ai putea inchipui. Daca am avea si noi la indemana acel grup de vesnic cercetatori britanici, cu siguranta ne-am ingrozi dupa ce ar intocmi statistica- cate ore din viata isi petrec bucurestenii la volan. Ca sa dramatizam situatia, am putea chiar sa transformam orele in minute. Insa nu despre asta vreau sa va vorbesc, ci despre cat de intim ajunge sa ni se para locul de la volan, tocmai din acest motiv.

Am obsevat ca odata instalati la volanul masinii, oamenii au tendinta sa se manifeste atat de natural, incat ai putea sa juri ca geamurile sunt de fapt opace si tu esti singurul care are capacitatea ciudata de a vedea prin ele. Oamenii la volan fac lucuri pe care nu le-ar face niciodata pe strada desi sunt la fel de expusi.

Cel mai scarbos si mai intalnit gest este scobitul in nas. Acum doua zile, la semafor, am intalnit cel mai dezinhibat exemplar in viata la acest capitol. Si-a chinuit cu indarjire narile, dilatate aproape la mixumum, sub privirile mele fascinate de atata dezinvoltura. A izbandit mai repede decat m-as fi asteptat, avand in vedere procedurile care pareau epuizante, l-a admirat nitel satisfacut, a inceput sa-l transforme intr-o biluta simpatica, dupa care a observat deranjat, privirea mea stupefiata...Parea foarte surprins si-am ras cu pofta.

Un alt episod recent, dar mult mai simpatic, s-a consumat pe Pache Protopopescu. Se circula bara la bara. Am reperat cu privirea un tip intre doua varste, relaxat, voios si presupun, extrem de talentat! Canta cu foc privindu-se din cand in cand in oglinda retrovizoare. A fost un moment cu atat mai amuzant cu cat asculta acelasi post de radio ca si mine...A simtit rapid privirea curioasa dar nu s-a intimidat, asa ca pentru cateva secunde am fredonat impreuna, dar din masini diferite, piesa lui Phil Collins de la Magic FM.

Am vazut si mai mult decat atat. Mai mult decat m-as fi asteptat...tocmai de aceea, cand ma intorc spre casa dupa jurnalul orei 24, imi tin privirile acasa. Intr-o seara nu am facut-o si am zarit pe geamul din stanga un sofer simpatic zambind excesiv pentru ora tarzie la care conducea. Am inteles si motivul cand pe scaunul din dreapta a aparut de nicaieri o fata exuberanta fara tricou. Apoi am vazut ca mai erau inca trei pe bancheta din spate si am demarat uluita de ceea ce urma sa se petreaca in noaptea tanarului sofer.

Pentru mancat, dat cu gloss sau rimel, uneori cantat si incercat de facut nod la cravata...la volan imi fac mea culpa! :)

Si Printul?

2009-11-05T07:19:00.000-08:00

M-a intrebat un prieten, vis a vis de ultima postare (povestea Cenusaresei zilelor noastre care isi cauta singura pantofii) cum vad lucrurile in ceea ce-i priveste pe barbati, adica in cazul Printului.

Tot el m-a ajutat sa gasesc si raspunsul. Am plecat de la premisa ca barbatii sunt niste fiinte foarte simple si ca noi, femeile, suntem cele care complicam lucrurile. Dupa cateva asocieri nevinovate intre felul lor de a fi si fenomene in special sportive (asta pentru ca goana dupa femei e unul dintre cele mai indragite sporturi nationale) am ajuns la concluzia ca pentru ei relatia cu sexul frumos e fotbal... fotbal pur, domnilor! Cel mai important lucru e sa marchezi. Sa nu-mi spuneti ca nu e asa... Daca golul e precedat insa si de un jos frumos, jos palaria!

Cei mai multi din voi, nerabdatori sa incrieti in poarta lipsita de aparare, sariti peste incalzire. Daca e nevoie, faultati adversarul. In cazurile bune il driblati frumos. Daca dispuneti si de ceva lichiditati, nu va deranjeaza nici victoria obtinuta prin blat. Atata vreme cat se poate marca fara rezistenta...ce mai conteaza? Da! Trebuie sa recunosc ca mai exista printre voi si cateva exemplare care depun eforturi in obtinerea trofeului. Odata cucerit insa, il amplasati in vitrina frumos lustruita din strada principala si porniti in cautarea unuia mai stralucitor.

N-am sa spun ca sunteti toti la fel, pentru ca nu-i asa! Unii inscrieti de la mijlocul terenului, altii plecati periculos pe contraatac, dar nu reusiti sa finalizati, cei mai multi va fastaciti in fata portii, iar cei mai putin barbati dintre voi prefera o pozitie mai mult demna de mila, decat indecenta, undeva, la limita offside-ului...Poate-poate, pica ceva!

P.S. Daca inscrieti din offside, golul nu se pune.

P.S.S. Daca tot jucati fotbal, macar fiti fair play!

Cenusareasa

2009-11-02T06:20:00.000-08:00

I-am explicat intr-o zi Ancutei cum sta treaba cu barbatii... Nu ca as avea mai multa experienta decat ea in treburi din astea sau ca as fi mai inteleapta, dar avand ca pasiune comuna shoppingul, mi-a venit in minte o comparatie care chiar a ajutat-o sa inteleaga fenomenul...
"Draga mea, cand iti alegi jumatatea e ca la shopping. Sa spunem ca esti in cautarea pantofilor perfecti... E posibil sa-ti placa o pereche la prima vedere. Sa-ti placa atat de mult incat nici pretul sa nu mai conteze, dar cand ii probezi sa-ti dai seama ca nu te avantajeaza, ca iti fac piciorul urat si sa renunti. E posibil, de asemenea, sa-ti placa la nebunie si sa-ti stea bine incaltata cu ei. Ajungi sa-ti cheltui aproape tot salariul pentru a-i lua la tine acasa, desi sunt cu un numar mai mic, te strang, sunt extrem de incomozi. Bineinteles ca relatia nu va fi una de durata si va trebui sa te resemnezi, consolandu-te cu o pereche mai putin aratoasa dar care nu te va rani. De asemenea, e posibil sa ajungi sa probezi o pereche doar pentru ca vanzatoarea a insistat foarte mult. Nu te atrag deloc, dar sunt accesibili si par de calitate, asa ca te incumeti... Aici sunt doua variante: fie ai o surpriza extrem de placuta si constati ca te avantajeaza foarte mult (sunt simpli dar te pun in valoare), fie ii cumperi, desi nu-ti prea plac, satula sa tot cauti perechea perfecta prin magazine. Si exemplele pot continua... Poate continua si povestea pantofilor odata ajunsi acasa: se dezlipesc la prima purtare sau raman fara toc, te plictisesti de ei repede si nu-i mai porti, se fac urati sau rezista in timp...depinde cat esti de norocoasa. Mai e insa o varianta pe care am lasat-o la final. E posibil sa umbli mult timp desculta sau cu pantofii rupti, sacrificandu-te, cu gandul ca intr-o zi, vei ajunge sa porti perechea aceea perfecta, din vitrina luxoasa pe langa care treci in fiecare zi. E alegerea ta... Sfatul meu este sa faci ce simti."

Eu cu cine votez?

2009-10-31T05:33:00.000-07:00

Daca sunteti in cautarea unui cetatean model, opriti cautarile! Eu sunt acela! Platesc cu placere taxe, impozite si mai ales amenzile de la Politia Rutiera. Nici gand sa apelez la tertipuri de pisi ca sa treaca nenea politistul cu vederea. Am gresit? Sanctioneaza-ma, sa ma invat minte!

Pe langa toate astea, am inceput sa mananc eugenii si ciocolata cu rom, cum ne-a rugat Base, sa scoatem tara din criza. Eu chiar ma straduiesc, dar nu prea da rezultate... Se vede treaba ca nu ma prea pricep la economie. Nici cu politica nu am nimic in comun. Imi fac insa cu o constiinciozitate iesita din comun datoria de alegator. Nu am ratat nici un tur de scrutin de cand am obtinut dreptul de a aplica stampila... Pana acum. De data asta nu mai stampilez nimic! Mi-am pus de cateva ori intrebarea cetateanului turmentat si am ajuns la concluzia...ca n-am ajuns la nici o concluzie!

Astazi pentru prima data mi-a facut cu ochiul un panou electoral. Nu... nu era Base, care face cu ochiul fara intentie, ci Sorin Oprescu, candidat la care am gasit o calitate, dom'le! Nu e suficienta sa ma convinga sa merg la vot, dar simpatica pentru un personaj atat "de plastic" ca dom' doctor... E microbist, dragii mei! Si tine cu nationala lui Razvan... Si e atat de inflacarat incat a trecut cu vederea si peste umilinta cu Serbia si peste golul incasat de la feroezi si in loc sa-si puna sloganul, pe toate panourile electorale a scris "Hai Romania!".

Jos palaria, domnu' Oprescu! Ti-am pregatit un loc la noi in galerie!

Chica Bomb!

2009-10-29T17:17:00.000-07:00

Nelu, baiat cumsecade, a impartasit bucuria: link pe Facebook cu mesajul "sonorul e optional"... Si Dan care nu-i Balan tot optional e, va spun eu care am vazut clipul... Sexy e prea putin spus. De cateva zile toti barbatii pe care-i cunosc balosesc cu ochii cat cepele la miscarile lascive ale domisoarei de un sex-appeal de-a dreptul sfidator! E buna, domnilor! E buna rau! http://www.youtube.com/watch?v=oy692efpRQM N-am gusturi rele, nu?

P.S. In clip apar vreo 3 fete...atat a numarat Nona, atat a numarat Nelu, atat am numarat si eu. Preferata mea e bruneta, dar toate sunt misto :P

Copii răsfăţaţi, cauze pierdute

2009-10-26T07:29:00.000-07:00

In căpşorul moldovencei, nici urmă de feminism...ba dimpotrivă, ea vine de acolo de unde femeia încă se supune bărbatului, de unde fetele se mărită de tinere şi devin neveste ascultătoare, de unde e o ruşine să cunoşti mai mulţi bărbaţi decât cel care va deveni tatăl copiilor tăi.

Crescută într-o astfel de religie, deseori are tendinţa de a fi avocatul "celor simpli" (a bărbaţilor). Dar nici măcar fiinţa asta aproape misogină nu poate trece cu vederea comportamentul copiilor răzgâiaţi care în ochii celor mulţi se vor bărbaţi puternici. (Şi probabil că specimenul despre care vorbesc eu acum detectează un pleonasm în sintagma "bărbaţi puternici". Am să le spun că am făcut uz intenţionat de această greşeală tocmai pentru a întări însuşirea asta definitorie. Se cheamă licenţă poetică. N-are rost să le explic că nu e aşa).

Domnii Goe cu barbă, chelie sau păr grizonat ai zilelor noastre, îşi cumpără jucării scumpe ca să le strice. Să le calce în picioare. Crescută în religia mai sus amintită, micuţa moldoveancă ştie că în politică şi în fotbal nu-i loc de femei. E loc în schimb de copii răsfăţaţi care transformă jucăriile frumoase în cauze pierdute. Marinarul nu mai vrea vaporaşe, ciobănaşul şi altceva pe lângă oi...

Pont pentru nostalgici

2009-10-22T03:51:00.000-07:00

"Ceasescu n-a murit! Ne vegheaza indarjit. Ceausescu e o scoala. Ceausescu e o boala." (Ada Milea) O boala incurabila as adauga eu... Nu l-am cunoscut personal. Nici macar nu mi-l amintesc in viata. Am facut cunostinta in paginile manualului de istorie si l-am zarit timid in ochii umezi ai nostalgicilor: un batranel din popor, cu caciula de mielusel si inclinatie evidenta spre comunicarea nonverbala. Nu pot sa-l urasc, ba mai mult, sunt fascinata de mortul atat de viu in tot ce ne inconjoara. "E in blocuri si uzine." E pana si in mall la multiplex in fiecare miercuri seara... L-am vazut eu. Stiam ca e de obicei acolo in ziua asta a saptamanii, desi e orange si nu rosu aprins. Pont bun pentru nostalgici! Cozile sunt la fel, diferenta e ca nu se da cate unul sa ajunga la toata lumea...