Binecuvantarea de a crede

E o binecuvantare sa crezi. O spun la modul general. Fie ca e vorba de valori, principii, divinitate, fortele proprii sau oameni, "a crede" e sanatos. Deplang ingrata postura a omului vesnic circumspect, intotdeauna superior si mereu nemultumit de semenii imperfecti. Pentru mine oamenii sunt asemeni desenelor stangace si naive ale copiilor din grupa mica: unice, de o frumusete aparte, nici pe departe perfecte, chiar diforme. Am fost binecuvantata sa cred si in ei. Aceste fiinte fascinante dezamagesc, de cele mai multe ori... Am trait insa si bucuria de a fi crezut in oameni care au confirmat. Cel mai recent exemplu e fotbalistul sucevean Mihai Roman, convocat de cateva ori la nationala. A jucat cu mult curaj si talent in partida cu Franta si am simtit bucuria de a fi crezut in el inca de pe vremea in care evolua la Cetatea Suceava. L-am desemnat de nenumarate ori "omul meciului" in cronicile pe care le faceam pe plan local si am stiut ca va ajunge intr-o zi la nationala, dar nu ma asteptam ca evolutia lui sa fie atat de rapida. Bravo, Mihai, sunt mandra ca am crezut in tine!