miercuri, 16 septembrie 2009

Moldoveanca and The Big City, episodul 2

Micuţa provincială are aici de unde alege. Gama e mult mai variată, dar asta face ca şi deciziile să fie mult mai dificile.

În cele zece luni petrecute in The Big City a învăţat câte ceva, dar nu indrazneste să spună că ar cunoaşte oraşul. Nici nu-l cunoaşte. Cel puţin asta e părerea mea despre o persoană care nu are nici cea mai vagă idee despre locul din care şi-ar putea cumpăra nasturi sau locul în care şi-ar putea duce pantofii preferaţi la reparat. Drept urmare, pentru această ultimă necesitate va apela în continuare la oraşul de baştină. Pentru prima dintre ele a găsit între timp un răspuns. Aşa a descoperit o lume pestriţă, atât de violent colorată şi aglomerată încât ai senzaţia că te apuci de căutat acul în carul cu fân. Dar nu fân vând comercianţii gălăgioşi de acolo, ci farfurii de porţelan, inele de aur, cercei şi coliere, alături de peşti pentru acvariu, mâncare pentru pisici, sutiene şi chiloţi sau lighiane şi persane (cam 60 de lei metrul pătrat - nu mă interesează, dar a întrebat o doamnă şi am auzit din întâmplare). Ceasornicarul care repară ceasuri, la fel de rar în zilele noastre ca pantofarul care repară pantofi, îşi face şi el veacul în lumea pestriţă... printre panglici, mătăsuri, stofe şi bobine de mohair - nasturi - toate mărimile şi culorile.

Nu-i este străină moldovencei lumea de aici. E ca şi cum bazarul din Lunca Sucevei ar fi urcat încă o treaptă pe scara evoluţiei către un comerţ civilizat. E mare contrastul dintre lumea de aici şi cea a mall-urilor fandosite, dar utilă când de exemplu micuţa provincială are nevoie de nasturi.

Capricii de moldoveancă... Are din când în când apucături de gospodină... nimic grav, simptome acute.

4 comentarii:

  1. cam asta'i romania:)pune o poza sa te vedem la cratita:DD

    RăspundețiȘtergere
  2. ai sa razi, dar chiar am niste fotografii facute in timp ce gateam cu cea mai buna prietena :) Razvan stie!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. k. Am inteles. Dar ce facem in cazul in care un baiat oarecare s-ar indragosti de o moldoveanca nu chiar oarecare, dintr-un oras oarecare. lui ii este greu pentru ca ea nici macar nu vrea sa vorbeasca cu el dar sa mai fie si altceva. Baiatul a inteles situatia sa obisnuit cu ea dar nu o aproba in totalitate. Pentru ca ea in momentul de fata este pentru el poate cel mai minunat lucru care i sa intamplat vreodata.Se culca cu ea in gand se trezeste cu ea in gand o vede peste tot unde se duce. Este un sentiment pe care nici el nu il intelege. Este ceva neplacut dar in acelasi timp extraordinar de frumos.Poate pentru el ea, moldoveanca , este totul. Prima,singura si ultima fata care ar dori0o.Dar nu depinde de el si nici de ea. Se spune ca mare influenta ar avea soarta sau destinul.baiatul stie ca sunt niste reguli care trebuiesc respectate: atinge,dar nu mangaia, gusta dar nu inghitii. Tot ce ramane placut din toata aceasta poveste este o amintire frumoasa .Exact ca si cenusareasa care vine loveste si pleaca. numai ca in loc de pantof a ramas o mare urma de cauciuc , noxe , si o mare cicatrice ............ daca nu ar fi nu s-ar povesti

    RăspundețiȘtergere
  4. Şeful poliţiei îşi trimite subordonaţii să prindă toţi homosexualii din parcul Cişmigiu. La ora 1:00, şeful vine în inspecţie. Îi găseşte pe poliţişti în c**ul gol ieşind din cîte un tufiş. Curios, îi întreabă:
    - Ce faceţi, băi, aici?
    - Întindem o cursă, şefu'!

    RăspundețiȘtergere