vineri, 1 ianuarie 2010

Suflete dragi

A trecut un an de cand micuta bucovineanca numara invers cu amaraciune, cu sufletul trist si gol, invaluita in imbratisarea protectiva a unui frate mai mic care a crescut mai mare decat ea. Nimic nu i-ar fi facut mai bine decat previziunea urmatorului sfarsit de an: acelasi oras mare si trist, insa ea, mult mai bogata... Cam de 3 ori mai bogata cu suflete dragi care au facut risipa de zambete, imbratisari calde si dorinte pentru 2010. 3 femei, 3 surse de bucurie, 3 dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au intamplat in 2009.

10 comentarii:

  1. Nu te intrista,frumoaso!Mergi inainte si bucura-te si mersi pentru zambetul tau!La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  2. Am si eu o intrebare: de ce esti trista? Dorul de casa? Neadaptarea la oras, un oras gol si atat de singur uneori, rece si care nu stie sa ofere caldura necesara? Este bine ca ai grija de latura sentimentala a vietii tale si ca ai pe cineva, atat familie, cat si prieteni, care sa aiba grija de tine, sa te faca sa razi, sa vina mereu cu o vorba buna sau cu un sfat util. Eu iti doresc in 2010 sa iti afli un suflet-pereche, sa te bucuri de viata si sa nu te descurajezi niciodata, deoarece viata ofera bucurii, trebuie doar sa stii cum sa le gasesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Anca, sincere felicitari pt felul in care prezinti stirile, te urmaresc de fiecare data cu mare placere, mai ales ca lucrez si eu in presa. Mult succes in continuare.

    Daca se poate, as vrea sa tinem legatura. Poti sa-mi lasi o adresa de mail?

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti doresc un 2010 de poveste, la finalul caruia sa iesi pe profit din toate punctele de vedere.
    Nu mai e cazul sa spun ca le si meriti...(vezi visul pe care l-ai avut in copilarie si de care eu inca-mi aduc aminte:) )
    La multi ani, Ancuto!

    RăspundețiȘtergere
  5. Va multumesc pt urari, iti multumesc, Adelina si sa stii ca ai ramas, asa cum ti-am mai spus, singura Adelina din viata mea :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Red... cred ca Anca nu a văzut mesajul de la tine. Poţi să-i mai scrii o dată?

    RăspundețiȘtergere
  7. Au trecut ani de cand orasul mare si trist m-a acaparat, putin cate putin. Mai intai nu a reusit, apoi treptat, luand diverse forme mai mult sau mai putin lipsite de continut m-a legat cat de cat de el. Cand realizez asta nici nu ma bucur dar nici nu regret.
    Cu toate acestea inca mi-e dor de bunica si de cei dragi de acasa... De fiecare data cand ii aud la telefon ma intristez pentru ca imi dau seama ca sunt departe, tot mai departe de ea si de ei ...

    RăspundețiȘtergere
  8. Anca, eu am o singura obiectie in ceea ce te priveste: raspunzi foarte rar sau chiar deloc celor care iti scriu pe acest blog. Nu ma refer la cunoscuti sau amici. Dar am vazut ca multi fani (caci asta sunt) te intreaba diverse lucruri (ce ai mai facut, ce citesti, cu ce echipe tii, etc), iar tu pur si simplu ii ignori. Traim intr-o lume bazata puternic pe comunicare, iar daca eviti asta, atunci vei avea numai de pierdut in viitor. Nu lua ce ti-am scris ca pe un sfat, ci, daca vrei, ca pe o idee.

    RăspundețiȘtergere
  9. in 90 la suta din cazuri am raspuns. Inclusiv la intrebarea cu ce echipa tin. Am si doua post-uri pe blog in care vb despre echipa mea preferata :)Ce-i drept, nu i-am raspuns celui care mi-a cerut adresa de mail...recunosc

    RăspundețiȘtergere