Astazi am mutat muntii din loc

(cei de zapada; asadar, la propriu, nu la figurat)

Fular, manusi fara degete, bocancii seriosi plus un zambet frumos la purtatoare (zambetul pentru lopata, evident...ca a fost de imprumut).

Astfel a inceput, intr-o frumoasa dupa-amiaza de februarie, operatiunea de salvare a Fabiutzei ingropata intr-o avalansa de ninsoare. M-am transformat intr-un salvamontist de ocazie, simtind cum ea abia mai respira sub mormanul de zapada.

Teoretic, e o operatiune nu tocmai potrivita pentru o femeie. Practic, e o adevarata experientza de viata, si inca una distractiva! E nevoie de timp, energie si o stare generala buna.

Mai dificila decat operatiunea in sine mi s-a parut insa audientza: domni (respectabili, fireste) care s-au oferit (majoritatea in gluma si unul in serios) sa ma ajute, doamne cu priviri compatimitoare, domni ( foarte respectabili, fireste) care mi-au solicitat serviciile (de dezapezire, bineinteles), doamne (foarte bine intentionate, fireste) cu zambete ironice si o doamna (bineinteles blondutza) care la aproximativ 2 minute dupa ce am inceput treaba m-a intrebat daca voi iesi cu masina in mai putin de 5 minute (ma blocase nitel).

In concluzie am reusit! Cred ca o sa am putina febra musculara, insa nimic nu se compara cu satisfactia de a fi mutat muntii din loc!