Apple pie

Scriu aceste randuri savurand una dintre cele mai smerite prajituri din cate am gustat vreodata, sfioasa ca o fata mare, simpla si supusa ca o cenusareasa, delicata ca o narcisa alba de aprilie si sanatoasa ca o fata de la tara. Lipsita de modestie, va marturisesc ca am rumenit-o ieri in cuptor, in semn de protest la adresa biscuitilor plini de E-uri si ciocolata care imi cam fac cu ochiul din raft. Meritele gustarii rafinate de dimineata nu-mi apatin. Le-as imparti mamei o parte si bunicii o parte mai mare, caci de la ele stiu reteta. Bunica framanta aluatul asta fraged si roscovan (va explic imediat de unde culoarea) doar in posturile de peste an, pentru ca e o prajitura de post. Dar mie imi place atat de mult, incat o inventez in tava de la cuptor de cate ori mi se face dor de savoarea de scortisoara. Gata, va dau reteta si bucurati-va de prajitura mea cu mere! Aveti nevoie de mere, preferabil din livada bunicilor. Le curatati, le dati prin razatoare, le rumeniti usor in putin unt si le aromati cu scortisoara, zahar si zahar vanilinat, presarati peste trufasele astea de mere o mana de gris care sa absoarba umezeala si e gata ceea ce va deveni partea racoroasa si gingasa a prajiturii. Toata nebunia cu mere si scortisoara se inveleste intr-o plapumioara de aluat fraged cum nu cred c-ati mai intalnit...Bunica il face din 12 linguri de ulei, 12 linguri de zahar, 12 linguri de suc de rosii, o lingurita de bicarbonat stins cu zeama de lamaie si faina cat cuprinde. O plapumioara de aluat roscovat dedesubt, una deasupra pe care o intepam cu furculita, dupa care asteptam cam 30 de minute cu sufletul la gura langa usa cuptorului incins in prealabil sa vedem cum se rumeneste minunea care imprastie miresme si bucura papilele. Eu o pudrez cu zahar, o las sa se raceasca, apoi o racoresc bine de tot la frigider, dupa care ma bucur de ea in timp ce scriu aceste randuri... Pofta buna!