O dimineata senina

Raluca e pe canapea, zambeste si imi spune ca nici nu-si mai aminteste cand s-a trezit ultima oara la 10. Pare un soi de regret, dar nu e. Se alinta doar cu mogaldeata de nici 4 luni in brate... o mana de om cu un pumnisor cat o caisa in care strange cu inversunare degetul Ralucai. Il ascult gangurind de parca ar avea ceva foarte important de transmis si il aud cum rade privind chipul mamei. "Doamne, cat sunteti de frumosi! Mi-ati inseninat dimineata!" le-am spus fara s-o mai rostesc...