joi, 10 februarie 2011

Dupa 20 de ani

Aici nu era decat un bebelus supraponderal care nu mai incapea in scutece si in bratele bunicii Adriana, iar eu, o zgatie alintata care nu se despartea nicaieri de palariuta de plaja cu buline, chiar daca afara era inca zapada. La o prima analiza a fotografiei imi puteti sesiza cu usurinta privirea plina de mandrie, stand alaturi de bebelusul livrat de barza tocmai la comanda mea. Nici nu banuiam ca umflatelul de langa mine o sa ma impinga pe un nemeritat loc al doilea al prioritatilor, o sa planga si o sa ma alerge prin casa, o sa ma muste si o sa-mi schimbe programul de joaca intr-unul de baby sitting. Nu banuiam nici ca micul elefantel din scutece o sa poarte 46 la pantofi, o sa fie cu doua capete mai mare decat mine, o sa ma protejeze si o sa-mi spuna ca ma iubeste ori de cate ori o sa aiba ocazia. Are aproape 2 metri inaltime, 20 de ani in martie si un aparat foto cu care face minuni. I-am pregatit o surpriza de ziua lui si in fiecare zi ii livrez cate un indiciu. E destul de chinuitor pentru curiosul din el dar...Andrei, stii tu, in viata totul se plateste! :)

Un comentariu:

  1. Ancuta Ancuta, o placere sa-ti citesc postarile:)
    Familia e una dintre cele mai importante resurse de care dispunem. Ai o familie frumoasa si mi se pare excelent ca o pretuiesti si in acest fel.
    Very good little brother PR though :)
    That's smart;)
    However, you're the star:) you're the best!
    Regards,

    RăspundețiȘtergere