Nu ştiu dacă vă mai amintiţi de concentraţia aceea istorică de talent, descoperită de echipa Observatorului undeva, într-un sătuc uitat de timp din judeţul Argeş. Vorbesc despre cazul al cărui ambasador am fost în luna decembrie în cadrul campaniei "Împreună dăm viaţă poveştilor" : un profesor de pictură îndrăgostit de meseria lui, transformă în artă visele şi trăirile unor copii care altfel n-ar avea nici o şansă. Şi din acest punct am îndrăgit-o pe Elena Stoica, imaginea adevăratului dascăl. Mi-am luat rolul cât se poate de în serios şi mi-am propus ca povestea care devenea în decembrie "a noastră" să se transforme în una cu final deschis. Nu am uitat-o pe Elena Stoica de ziua mamelor, iar ea nu a uitat să împartă bucuriile aşa cum se întâmplă într-o familie. Astăzi, de la ora 16, micii pictori vor fi prezenţi la vernisarea expoziţiei lor, la Muzeul Ţăranului Român. Am fost invitată acolo, unde voi fi mândră de ei şi de profesorul care i-a învăţat să cucerească lumea.
Pentru cei care n-au calcat vreodata in Muzeul Satului ( eu + altii ), Ancuta va posta in exclusivitate, cateva poze de la acest vernisaj.
RăspundețiȘtergerePentru ca, fara poze, nu-i asa? .. nu avem ce comenta! ( rima )
Felicitari pentru implicare.
Cate ore dormi pe noapte?
P.S. Grupul Anonimilor considera ca faptele laudabile sunt obisnuite, de aceea, pe viitor nu o sa mai primesti felicitari! :)