sâmbătă, 23 iulie 2011

Holy Holiday







La o săptămână după ce am părăsit insula cu mai multe biserici decât case, amintirile sunt la fel de vii. Şi vorbesc despre amintiri dintre cele mai mărunte... de la savoarea roşiilor crescute în sol vulcanic sau a ciocolatei cu jeleu de vinsanto la senzaţia de răcoare marină a adierilor neîntrerupte. Mi-e imprimat pe retină albastrul curat al acoperişurilor de biserici... Tot albastre sunt festrele şi uşile decupate într-un alb rustic. Par căi magice către o altă dimensiune. Şi asta sunt! Santorini e o lume paralelă la doar o oră şi treizeci de minute distanţă. Acolo soarele apune în aplauze iar oamenii sunt mai frumosi, muntele se scaldă în mare iar pisicile comunitare nu au devenit o problemă ci o emblemă.

3 comentarii:

  1. Frumusetea acestor peisaje nu poate intrece frumusetea ta, draga Ancuta! :x

    RăspundețiȘtergere
  2. Cat de bine poate sa se vada panorama in blur din poza 3, atat de artistic.

    RăspundețiȘtergere