Moldoveanca and The Big City, episodul 1

Când micuţa moldoveancă se mută în marele oraş, descoperă o lume nouă. Lumea e nouă şi ea e nouă pentru lume. Lumea nu e suficient de surprinzătoare pentru aşteptările ei de provincial emancipat, dar îndeajuns de diformă încât să sperie uneori prin puterea contrastelor sale. Micuţa moldoveancă nu e Mrs. Smith şi nici nu are ochi albaştri, dar îi place să spioneze şi a trecut până acum în revistă cele mai pitoreşti locuri ale capitalei.
3 fără zece a.m., după petrecerea de la Gino's: îşi parchează maşina cu geamuri fumurii lângă o coadă ceauşită. E un loc "veşnic deschis" după cum ar spune vecinii de pe malul Prutului în care se plăteşte ca la fetele deocheate: numai cash şi numai înainte. Aici băieţii sunt deocheaţi, dar în sensul bun al cuvântului (în cazul în care nu există şi un sens bun, îl inventez eu acum, pentru că li se potriveşte de minune). Sunt mult prea veseli şi proaspeţi pentru ora criminală la care poartă bonetele verzi şi prepară. Oricât de criminală ar fi ora şi preparatul, farmacia e "gard în gard" şi "face casă bună". Clienţii - o faună variată: antilope vânate de bizoni în club, câţiva hârciogi, câte un taur pe ici, pe colo, ba chiar şi o veveriţă care nu se încumetă, un fan al lui Guţă...nu mai ştiu specia şi nelipsitele gazele...Ele nu stau la coadă, aşteaptă doar prada: de-a gata şi la pachet. Pe lângă băieţii deocheaţi, mai e o doamnă simandicoasă la caserie - o pisică aristocrată cu aer superior şi...o marmoţică de serviciu cu halat lung, vişiniu, vestă maro din fâş şi cercei mari de aur: strânge resturile abandonate de faună după devorarea pradei. Aproape că mi s-a imprimat pe retină imaginea eternei şi fascinantei shaormerii de la Dristor. (cică au şi airan şi cică ar fi chiar bun, dar umblă nişte zvonuri nasoale legate de modul de prepare al sosurilor şi n-am îndrăznit).
Ce vă mai place shaorma!!!