luni, 12 iulie 2010

Blog pe hartie

...e titlul unei rubrici din revista VIP. Acolo gasiti cuvintele mele insirate in numarul care a aparut
astazi! Sa va fac putin curiosi? Ok: "Dimineata trista de noiembrie, lucrurile mele toate, ca prin minune, in doua valize. Il paraseam. Il paraseam nu pentru unul mai bun sau mai frumos, ci pentru un altul, singurul care imi putea indeplini cea mai mare dorinta. Stiam ca mai devreme sau mai tarziu acesta va fi pasul firesc... L-am lasat, fara sa privesc in urma, fara lacrimi sau remuscari..."

Restul in revista VIP! :)

11 comentarii:

  1. Marius Carstian12 iulie 2010, 04:56

    Foarte frumos scris articolul, bravo, dar El e in acelasi timp presarat cu : batai si scandaluri la colt de strada, gabori corupti, trafic demn de zimbabwe, cratere in carosabil, conduita civica sub orice limita de bun simt, ciorditori indemanatici, cersetori garla, caini comunitari omniprezenti si talentati in miez de noapte si lista poate continua...dar poate sunt eu mai realist/pesimist :) si partea plina a paharului e o arta pana la urma, poate ma lamuresti si pe mine cum reusesti :p

    RăspundețiȘtergere
  2. Tangled



    With all the naked hours that we forgot to share
    Time fakes a new tomorrow he force me to obey;
    I'm on the run again, you follow if you dare,
    Undressing all my stories between the words I say.

    We're calmly breathing silance with statues from within,
    The space we share today belongs to other's frame,
    We'll never reach the end when nothing's to begin,
    Ingrowing falls we anger, departing springs we blame.

    Behind the cortin shadows you're preaching amnesty,
    Tomorrow's lost ilusion is fading from my reach,
    The way we love to hurt, mocks souls in travesty
    Awaiting hopes a dozen, sold for a dollar each.

    I'm tangled in the reason, why born each day to wait
    To feel you crossing over in hands without a clue,
    When all I know is waiting and here I'm being late,
    Indecent for I loved you and mad 'cause i still do.

    07/10/2010
    NY

    Zambetul tau este ca un medicament care creeaza dependenta...il iau chiar daca sunt perfect sanatos...
    Armand

    RăspundețiȘtergere
  3. @Marius: iti multumesc ca ai citit articolul! Da, recunosc, eram intr-o pasa buna si ascultam Mozart cand l-am scris, dar orasul asta chiar nu m-a facut sa sufar pana acum...
    @Tristar: trebuie sa cumperi revista ca sa afli! :)
    @Armand: e trist ce spun...dar e primul meu zambet chinuit pe ziua de astazi...sunt f frumoase versurile...

    RăspundețiȘtergere
  4. uf draci uscatzi!!!!..... tre` sa cumpar revista??!?!? ai cumparat actziuni la firma respectiva? :))) hai spune-mi acum ce e ca ma perpelesc de curiozitate :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Marius Carstian14 iulie 2010, 00:28

    @tristar : poti cumpara revista, sau poti da search foarte usor revistavip.net si gasesti articolul scris de ancuta.

    @ancuta : cand il mai vezi pe "cretinitza", sa-i spui sa-i zica lu' fra'su sa nu-si mai parcheze masina pe locul meu :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Dance


    I'm guilty for a world I hold so tight it shatters,
    I'm walking through my life with searching hands
    One trembling footstep drawned in daily waters,
    Another lost on your abyssal moving sands.

    The empty side of things is vanished in disguise
    Whenever your surround so vaguely plays around,
    Beyond a tv screen the worlds within your eyes
    So fragile fill my days like whispers fill the sound.

    I hold you like a knife, so close i almost bleed,
    I'm burning 'till the edge of all the words unspoken,
    We're in a lonely dance and distance takes the lead
    No questions shake the mirror, no answers left unbroken.

    From time to time in linger, my hope begin to sway
    Just like a belly dancer carved up with poisoned hips,
    Some dream of you and me wraped as the morning's prey,
    A snowflake in the winter loved by my burning lips.

    07/13/2010
    Armand



    Sper sa ai o zi asa cum ti-o doresc eu...

    RăspundețiȘtergere
  7. Marius Carstian15 iulie 2010, 03:44

    Dumnezeu s-o ierte pe fata cu parul de aur! Imi venea sa plang aseara cand ma uitam la stiri, barbat in toata firea...
    http://www.youtube.com/watch?v=l565NRIGME0

    In memory of Madalina Manole...

    RăspundețiȘtergere
  8. vorba versurilor din La Familia (niciodata nu am vrut sa fiu atat de draguta) piesa V.I.P.Dar oare cat de draguta poti sa fii, exista vreo limita?!

    RăspundețiȘtergere
  9. Cand postezi ceva nou? Asteptam nouatati :D
    Gabriel

    RăspundețiȘtergere
  10. Imi place foarte mult de tine, Ancuta!

    RăspundețiȘtergere