duminică, 3 octombrie 2010

Un basm cam monoton, plin de rime si jargon

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, dragii mosneagului, n-ar mai fi avut rost, a fost odata, demult, demult tare, in trecut, pe cand balaurii erau cat graurii si mieii cat purceii, a fost un om, cat un creion, pe al sau nume Igor. Si omului nostru, urandu-i-se de-atata singuratate, a plecat in lume sa-si caute de toate. Sa-si caute sotie, sa-si caute avere, sa-si caute o casa, sa aiba bani de bere. Si a mers dragul de el, ca-ntr-o fuga de catel, cale lunga, fara umbra, cale joasa, noroioasa, cale dusa, cale-ntoarsa, sperand mereu ca-si va gasi aleasa inimii. Si iata ca-ntr-o buna zi, viteazul nostru auzi cum ca-mparatul sfara-a dat ca da fata de sotie si juma' de-mparatie celui care-i va aduce elixirul vietii, dulce, din inima de munte, din apa far' de fund, de pe taram nemaiumblat sau dintr-un loc nemaiaflat. Viteazul Igor, atzatzat, la curte s-a infatisat, la balul mascat dat de imparat ca voinicii s-o cunoasca pe-a lui fata ingereasca. Printesa Iasmina era ca o floare, nici mica, nici mare, cu ochi de migdale, cu obraji de piersici coapte si par lung, cu iz de noapte, i-a innebunit si i-a zapacit pe voinicii cei sositi ce-au ramas inmarmuriti. Igor, vrajit, la ea s-a repezit, i-a sarutat manuta si i-a zis fuguta:
- Printesa Iasmina, da-mi voie sa-ti pup mana si sa indraznesc s-o cer imparatului Cornel, fagaduind ca-i voi aduce elixirul vietii, dulce, din inima de munte, din apa far' de fund, de pe taram nemaiumblat sau dintr-un loc nemaiaflat. De nu, sunt gata sa platesc cu capul meu si nu glumesc!
- Pai daca e asa, voinice, sa ne grabim, sa ii dam bice! Maine in zori tu vei pleca, si-n 3 ani de vei afla elixirul, poti veni! Daca nu...tu vei muri!
- Asa va fi, Maria ta! Zise Igor inainte de a pleca.
Si uite-asa, iubitii mei, a plecat fara idei in lumea plina de rau, calare pe roibul sau. Pana de Corb, cal fermecat, jaratec chiar de n-a mancat, mai ager ca gandul era, mai iute ca vantul zbura, istet ca un vrajitor si voinic ca un tractor. Si mergand in dorul lelii au gasit Poarta Tacerii la care statea un vrajitor, urat, batran si foarte chior...
- Dragii mosneagului, pasiti incet, ca dincolo de poarta sa nu ajunga sunet. Eu stiu ce cautati si daca m-ajutati, va pun o pila buna la Baba cu o mana, elixirul sa vi-l dea fara prea multa belea.
- Mosule, te ajutam, insa te mai si rugam sa nu ne pacalesti fiindca o patesti!
- Baba e gagica mea si daca-i zic, ea va va da. Numai ca ea a fost rapita si-acum sta inlantuita la vila lui Zmeutz, un zmeu tare prostutz, ce o sileste sa se marite cu el, ca cica o iubeste si ca n-o paraseste. Eu-s foarte gelos si periculos, da' te trimit pe tine si de-mi aduci baba pana maine, elixirul e al tau fara prea mult tambalau.
- Asa vom face, mosulica, zi-ne adresa fara frica!
- Pe strada lui Harap Alb, la vila cu-n steag mare, alb. Ca cica au facut pace dupa ce Harap i-a dat capace.
De-atata mers au obosit, dar iata ca au si gasit un steag alb langa o vila si pe Zmeutz intr-o piscina. Igor, baiat fara frica, i-a plasat alta gagica, cu codite, cizmulite, foarte faina si cu fitze. Vazand-o Zmeut, a fugit descult, a dat papucii la Babutza si s-a ales cu o pipitza. Igor, fericit, zmeului i-a zambit, a luat babutza si-a plecat fugutza. Cand au ajuns la mosnegel, acesta, fericit si el, i-a spus babutzei sa i dea ce voinicul cauta si, luand sticluta, au plecat fugutza la Cornel imparat sa-i arate ca-i barbat. Imparatul, fericit, i-a dat fata si cand nunta a fost gata si juma' de-mparatie, multa, multa avutie!
Si-a trait Igor fericit, pana a imbatranit, cu Iasmina si-o carutza de copii care faceau nebunii. Si-am incalecat pe-un Harley neinmatriculat, lasand in urma mea un nor mare de praf, multe minciuni, s-ajunga pana luni si un basm cam monoton, plin de rime si jargon.

P.S. Basmul este o tema acasa din clasa a 9 a in care trebuia sa valorificam jargonul... :) ce amintiri placute...

4 comentarii:

  1. lol, ce nebunii va mai puneau si profii sa scrieti pe vremuri. nu stiu ce sau cine a starnit in tine aceasta nostalgie, dar iti multumim pentru acest pasaj atat de inocent in esenta, pe cat de libertin este in exprimare. nu lasa acel copil din tine sa se ascunda niciodata

    RăspundețiȘtergere
  2. Imparatul a dat probabil sfara si nu sfoara.
    Cu toate ca expresia "a da sfoara in tara" este foarte folosita putin stiu ca de fapt corect este "a da sfara in tara".

    RăspundețiȘtergere
  3. ...A da sfoară în ţară este, de fapt, a da sfară în ţară, "sfară" însemnînd "fum înecăcios, negru, rezultat din arderea grăsimilor"; cu sute de ani în urmă, acest fum era un mijloc de comunicare la distantă, pentru că se ridica şi era vizibil, a unor pericole iminente (năvăliri, mişcări de trupe)?

    Explicatia ii apartine, fie-i tarana usoara, domnului Pruteanu. Iti multumesc mult pentru sesizare! :)

    RăspundețiȘtergere