marți, 23 august 2011

Paradisul meu

"Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu..." spunea Jorge Luis Borges. Am realizat că nu m-am gândit niciodată suficient de serios la forma paradisului meu, locul în care sufletul se va retrage după viaţa scurtă de pe Pământ. E drept că mi-am pus întrebarea dacă acel loc există cu adevărat şi am ajuns la concluzia că dacă n-ar exista, viaţa de aici ar fi lipsită de sens. Aşa încât astăzi îmi voi proiecta propriul paradis, lumea paralelă în care sufletul meu va fi veşnic fericit.
Paradisul meu e o casă în care încap toate sufletele dragi, cu bibliotecă răcoroasă şi vedere la mare, o casă albă ca cele din Santorini, cu uşi şi ferestre de-un albastru îngeresc. Micul meu paradis are şi grădină cu narcise albe, lalele şi baldachin şi o linişte frumoasă spartă de valuri şi păsări... Voi cum vă imaginaţi paradisul?

12 comentarii:

  1. hmmmm... paradis ...daca ar fi sa imi imaginez paradisul meu ar fi ,,Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit''

    RăspundețiȘtergere
  2. de ce sa te mai gandesti la paradis cand oricum nu ajungi acolo...

    RăspundețiȘtergere
  3. @El: Daca esti convins de lucrul asta, intr-adevar, e prea putin probabil sa ajungi acolo. Insa eu nu gandesc asa, eu cred in viata de dupa moarte si imi doresc ca lucrurile sa fie asa. Tot ce iti pot spune este ca ce mi-am dorit din tot sufletul si cu toata puterea mea s-a implinit! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. eu nu sunt convins ca tu nu ajungi acolo...nici nu te judec..imi dau doar cu parerea...din perspectiva bibliei ca sa ajungi acolo trebuie sa indeplinesti niste conditii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da ma stim, desteptului.
      Tipul asta e maestrul evidentului.

      Ștergere
  5. E foarte frumos sa visezi acest lucru nu costa nimic :)...si ne fac mai fericiti in unele momente din viata, e bine sa ne mai lasam imaginatia sa zburde din cand in cand si sa ne delectam cu ganduri frumoase...de ce sa ne umplem mintea cu lucruri negative si de ce sa nu ne gandim la un loc unde ne-am simti ca in parais.. iar pana la urma aproape toate lucrurile sunt realizabile daca crezi cu tarie in ele si faci ceva in sensul acesta ...frumos articol....mult noroc Anca te urmaresC aproape in fiecare zi si este o fata foarte deosebita:)

    RăspundețiȘtergere
  6. dar e trist, cum uneori de abea dupa ce se termina o etapa realizam ca aceea am fi putut-o numi paradis, si cautam nu o imaginare a paradisului, ci o intoarcere in aceasta, copilaria fiind exemplul cel mai bun. si ar trebui sa fie un paradis "al nostru", nu doar al meu, caci fara cei de langa mine ar fi pustiu.
    p.s. frumos post, frumos blog.

    RăspundețiȘtergere
  7. Paradisul tau chiar arata minunat, cred ca multi aspira la el sau proiecteaza in minte asemenea imagini.
    Eu nu mi-am pus problema asta, dar iti promit ca am sa incerc sa ma gandesc la asta.
    In rest, multe felicitari pentru cum prezinti Observatorul, las orice activitate pentru a te urmari. Te ador, Ancuta!

    RăspundețiȘtergere
  8. So, so you think you can tell Heaven from Hell ?
    (Pink Floyd - wish you where here )

    RăspundețiȘtergere
  9. te intreb..daca nu e cu suparare..care e cartea ta de capatai?:-)

    RăspundețiȘtergere